Colin Wilson: „Ocultismul”

Fascinaţia magiei se explică prin imensa bogăţie a simbolurilor, tehnicilor şi ritualurilor realizate în scopul manipulării diferitelor entităţi sau forme supranaturale existente la graniţa dintre lumea reală, materială şi cea supranaturală.
Descris de Wilson, ocultismul este ca o plimbare plăcută prin smârcurile înceţoşate, codrii întunecaţi şi ţinuturile pline de peripeţii ale magiei şi superstiţiei.

Pentru a supravieţui, omul trebuie să evolueze, iar pentru a evolua trebuie să-şi dezvolte capacităţile paranormale

„Ocultismul” este o carte care ar trebui să-i încurajeze pe toţi cei ce împărtăşesc opinia lui Wilson, potrivit căreia, pentru a supravieţui, omul trebuie mai întâi să evolueze, iar pentru a evolua trebuie să-şi dezvolte neglijatele capacităţi paranormale.
Omul care doreşte să pătrundă dincolo de porţile tainice ale alchimiei, să cunoască istoria şi evoluţia ideilor şi a conceptelor alchimice, este atras către oculta Cale a Magiei.

Nu este vorba de magia vulgară, cea pe care o găseşti la tot pasul în literatura de tarabă, ci de acel sistem metafizic care s-a structurat din perioadele preistorice şi care, într-o formă mai mult sau mai puţin coerentă, a creat un model dualist al Existentului, în care cele două planuri (cel spiritual şi cel material) se influenţează permanent reciproc, conform principiului Creaţiei alchimice.

Al şaselea simţ, pe care mulţi l-au negat lăsându-l deoparte odată cu primii paşi făcuţi pe calea adolescenţei

Această carte va risipi multe dintre părerile greşite ale marelui public referitoare la magie şi va permite înţelegerea profunzimii sale spirituale.

Cititorul va putea să descopere în lucrarea lui Wilson, citind printre rânduri, faptul că toţi oamenii, indiferent de vârstă, sex, rasă sau religie, posedă o facultate naturală, un aşa-numit al şaselea simţ, pe care, din comoditate, mulţi l-au negat, lăsându-l deoparte odată cu primii paşi făcuţi pe calea adolescenţei.

Anii copilăriei, unde spiriduşii şi zânele abundau, unde Moşul ne răsplătea în fiecare noapte Sfântă de Crăciun, unde îngerii veneau şi ne vegheau, toate acestea, odată negate, rup pentru totdeauna şi fără posibilitate de întoarcere calea către celelalte lumi magice, lumi pe care le-am văzut deseori în copilăria noastră.

Se pare că, odată cu adolescenţa, transformările din noi şi dorinţele arzătoare de a reuşi în această viaţă tumultuoasă ne fac să ignorăm puterea acestora şi, în final, să-i uităm pentru totdeauna.

Odată cu ei, o parte din capacităţile noastre, din grandoarea copilăriei şi din puterea de a simţi altfel, dispar definitiv.

Sursa: www.cartespirituala.ro