A exista este un fapt, a trăi este o artă.
Nu a fost opţiunea noastră să venim pe lume, dar este obligatoriu să învăţăm să trăim, aşa cum învăţăm să cântăm la pian, să gătim, să sculptăm în lemn sau în piatră.
Cum să ajungem, în cele din urmă, la fericirea adevărată şi durabilă ?
Acest rol îi revine educaţiei, însă aceasta se preocupă din ce în ce mai puţin de transmiterea unei ştiinţe a regulilor vieţii, în beneficiul unei ştiinţe a formării deprinderilor.
Ea urmăreşte să ne permită să facem faţă mai mult provocărilor exterioare ale existenţei decât celor interioare:
Cum să fim împăcaţi cu noi şi cu ceilalţi?
Cum să reacţionăm în faţa suferinţei?
Cum să ne cunoaştem pe noi înşine şi să ne rezolvăm propriile contradicţii?
Cum să dobândim o libertate interioară reală?
Cum să iubim?
Cum să ajungem, în cele din urmă, la fericirea adevărată şi durabilă ?
Acest „Mic tratat de viaţă interioară” este aşadar rodul unei reflecţii personale elaborate pornind de la curente de înţelepciune filosofică din Orient şi Occident, de la spiritualitatea creştină eliberată de norme şi de la psihologia profunzimilor.
Sursa: www.cartespirituala.ro