Scrisoare din penitenciar trimisă de către deținutul bănuit că le-a omorât pe cele trei surori dispărute fără urmă de la Rădăuți

Lavric Vasile (56 de ani), mecanicul auto din Rădăuţi arestat preventiv de la mijlocul lunii aprilie a acestui an, fiind considerat principalul suspect în cazul dispariției a trei surori din Rădăuţi, despre care se bănuieşte că ar fi fost omorâte şi îngropate, a trimis zilele trecute, din penitenciarul de la Botoşani, o scrisoare pe adresa redacţiei Monitorului de Suceava.

Lavric, intrat în greva foamei de mai bine de două săptămâni, își susține în continuare nevinovăţia atât în povestea uluitoare a dispariţiilor, cât şi în privinţa tentativei de omor comise asupra fostei soţii (Nicoleta Lavric - una dintre surorile dispărute), faptă pentru care zace acum în puşcărie şi pentru care fost trimis în judecată de către procurorii Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Lavric: Prima dispariţie, din 1995, a fost reclamată abia în 2014. „Iuliana avea doar 16 ani, oare cine răspundea de ea?”

În scrisoare, mecanicul auto din Rădăuţi vorbeşte despre prima dintre cele trei surori dispărute, Iuliana, pe care nimeni nu ar mai fi văzut-o din 1995, de când fata avea doar 16 ani.

Vasile Lavric o acuză pe mama surorilor Iordache, Cornelia Iordache, că, deși au trecut aproape 20 de ani de când i-a dispărut prima fată, a făcut plângere abia în 2014.

„Iuliana avea doar 16 ani, oare cine răspundea de ea? A făcut plângere că să mi-o puie mie la dispariţii (...) De ce nu se sesizează acum Parchetul sau cine e în putere, Asistenţa Socială?”, scrie deţinutul, susţinând că fosta lui soacră știe foarte bine unde se află fata ei.

De altfel, Vasile Lavric a declarat încă de la începutul anchetei că familia surorilor dispărute cunoaște unde se ascund acestea şi a indicat chiar că s-ar afla pe teritoriul Italiei.

„Nu pot fi acuzat de ceva ce nu-i adevărat”

În scrisoarea pe care ne-a trimis-o, deţinutul face referire şi la acuzaţiile fostei sale soacre, care susţinea că înainte de dispariţia Iulianei, a văzut-o pe fiica ei împreună cu Vasile Lavric: „Spunea că am urcat-o pe Iuliana Iordache în maşina mea, am înjurat-o şi am plecat. Şi de atunci nu mai ştie nimic de ea. Vreau probe, nu pot fi acuzat de ceva ce nu-i adevărat. La Poliţia Rădăuţi nu se găseşte nici o reclamaţie, fapt ce îl pot dovedi, nu m-a chemat nimeni să dau declaraţii despre acest incident şi despre dispariţie”, mai scrie Vasile Lavric.

Curios e faptul că până şi în motivarea respingerii contestației făcute de Lavric împotriva arestării preventive, scrie negru pe alb că dosarul tentativei de omor este disjuns din cel în care se fac cercetări privind dispariţia – atenţie! - a doar două dintre surorile Iordache. Se face referire în acel document la doar două presupuse crime comise în aprilie, respectiv iunie 2005, atunci când au dispărut Nicoleta Lavric (31 de ani la acea vreme) şi Ramona Iordache (18 ani). Cu prima mecanicul auto a fost căsătorit şi au împreună un copil care astăzi are aproape 18 ani, iar cu a doua a avut o relaţie extraconjugală, în timpul căsniciei cu Nicoleta, lăsând-o însărcinată pe cumnata sa când aceasta avea doar 13 ani.

Deși a negat că ar fi copilul lui, testele ADN au dovedit contrariul.

„Martori mincinoşi” în dosar. „Pe unul l-am prins cu mulţi ani în urmă cu fosta soţie în pat şi l-am bătut bine”

Vasile Lavric susţine că nu va renunţa la protestul său (greva foamei) în penitenciar, asumându-și orice risc, „până ce justiţia îşi va face datoria”.

Rădăuţeanul declară că împotriva lui au dat declaraţii mai mulţi „martori mincinoşi”.

Unul dintre aceştia i-ar fi furat găinile din curte în urmă cu mai mult timp, iar atunci soţia din acea vreme a mecanicului auto, Nicoleta Lavric, nu a mai vrut să dea ochii cu respectivul. Cu toate astea, arată deţinutul Lavric, martorul în cauză le-a povestit anchetatorilor că Nicoleta Lavric i-a relatat cum a fost lovită de soţul ei cu un ciocan în cap (agresiune petrecută, susţin procurorii, spre sfârşitul anului 2000 şi încadrată la tentativă de omor).

Despre un alt martor, Vasile Lavric arată că „l-am prins cu mulţi ani în urmă cu fosta soţie în pat şi l-am bătut bine”, iar respectivul i-a promis că o se răzbune, iar promisiunea de atunci s-a concretizat, arată bărbatul închis la Botoşani, în „minciuna” pe care le-a spus-o anchetatorilor.

„Voi lupta până la capăt, ca în cazul Ţundrea, care a făcut opt ani nevinovat”

Vasile Lavric  mai arată în scrisoarea trimisă că de ani de zile se judecă cu rudele fostei sale soţii, în multe dosare fiind acestea fiind sancţionate de oamenii legii.  

Lavric mai arată că e tratat bine în penitenciarul de la Botoșani, însă, în afară de puțină apă, nu mai pune nimic în gură, refuzând hrana. „Voi lupta până la capăt, ca în cazul Ţundrea, care a făcut opt ani nevinovat şi chiar dacă domnul procuror se roagă să mor, să închidă cazul, să nu creadă că nu este un Dumnezeu”, invocă divinitatea rădăuțeanul.

Vasile Lavric vs. Cristian Cioacă

Dosarul surorilor dispărute de la Rădăuţi, clasat în 2006 de procurorii criminalişti din Suceava, din lipsă de probe, a fost preluat la sfârşitul anului trecut de către Parchetul General.

În luna aprilie a acestui an, anchetatorii au descins la Rădăuţi, unde au făcut săpături în curtea casei părinţilor lui Vasile Lavric, unde suspectul îşi are şi atelierul auto.

Au găsit mai multe fragmente osoase şi l-au săltat pe Lavric, iar în ziua următoare l-au arestat. Nu în dosarul dispariţiilor, ci într-unul disjuns, în care mecanicul auto a fost pus sub acuzare pentru o presupusă tentativă de omor comisă în urmă cu 14 ani, când i-ar fi dat cu ciocanul în cap fostei soţii.

Aceasta din urmă a mai stat după agresiune încă cinci ani cu Vasile Lavric şi abia în aprilie 2005 a introdus cerere de divorţ, iar câteva zile mai târziu, a dispărut.

Curios însă este de ce această tentativă de omor nu a fost cercetată şi de criminaliştii suceveni, mai ales că aceleași documente medicale şi declarații ale victimei, depuse acum de anchetatori, existau şi la vremea respectivă.

Revenind la firul evenimentelor, la o zi două după ce Lavric a fost arestat, apare informaţia că oasele găsite în curtea părinţilor acestuia ar fi de provenienţă animală. Procurori şi poliţişti de la Bucureşti se întorc, la o săptămână de la prima percheziţie, din nou la Rădăuţi şi se apucă iarăşi de săpat, în aceeaşi curte. De data acesta, găsesc alte fragmente osoase, majoritatea îngropate în veranda casei. Culmea, şi acestea tot de animal, stabilesc ulterior experţii care le-au analizat.

Săptămâna trecută, aflăm că anchetatorii de la Bucureşti s-au întors iar în judeţ, de data aceasta în zona Suceviţa, unde au făcut mai multe săpături, sperând să dea de urma cadavrelor surorilor dispărute.

Cert e că în lipsa cadavrelor le va fi extrem de greu procurorilor de la Parchetul General să dovedească scenariul potrivit căruia Lavric ar fi fost cel care le-a ucis pe surorile Iordache şi le-a ascuns apoi trupurile neînsufleţite. E, dacă vreţi, aşa cum am scris de la început, un dosar cât trei „Elodia”. Însă, în cazul lui Vasile Lavric, anchetatorii nu au găsit probe concrete, precum cele din cazul lui Cristian Cioacă (condamnat recent la 15 ani de închisoare): urme de sânge prin tot apartamentul autorului, urme acoperite prin zugrăveli repetate, precum şi uniforma şi multe alte obiecte aparţinând fostului poliţist şi ale avocatei dispărute aruncate într-o râpă.

E drept că dispariţiile celor trei surori Iordache sunt explicabile deocamdată doar prin varianta actelor criminale, că Vasile Lavric, în 2005, când a fost anchetat prima oară, a picat testul cu detectorul de minciuni, şi că mai toate indiciile anchetatorilor duc la ipoteza că mecanicul auto ar avea legătură cu dispariţiile, însă, fără probe concrete, nu e de ajuns.

Asta doar dacă anchetatorii, care s-au întors la Bucureşti doar cu câteva resturi de oase de animale, nu au şi alte probe care să dovedească o eventuală vinovăţie a rădăuţeanului închis acum la penitenciarul Botoşani pentru o presupusă faptă comisă tocmai în anul 2000.