Închisoare

E întuneric aici. Gratiile de fier şi pereţii scorojiţi îmi apasă cu greutate pe piept, provocându-mi astfel o insuficienţă cardiacă.

Aerul din încăperea mult prea mică devine din ce în ce mai irespirabil. Mă înăduş !

Sângele îmi clocoteşte în vene, refuzând parcă să-mi mai alimenteze organele vitale, vrând parcă să erupă.

Sunt bolnav ! Disfuncţionalitatea din interior mi se citeşte pe-ntreg exteriorul. Am chipul îmbătrânit prematur din caza gândurilor care nu-mi dau pace nici când dorm, transformându-se în coşmaruri groaznice, făcându-mă să mă trezesc mai palid şi mai întunecat în fiecare dimineaţă.

Membrele îmi sunt încătuşate cu lanţuri greoaie care îmi provoacă şi ele răni adânci şi implicit dureroase. Fiecare pas pe care încerc să-l fac sau fiecare gest-reflex îmi amintesc că sunt legat. Am ochii încărcaţi cu lacrimi amare şi dulci, dar nefiind eliberate au început să se amestece nebunele, iar acum sunt veninoase ... de-acum nu-mi rămâne decât să le las să se evapore.

Cine a zis că în întuneric oamenii nu pot vedea, e un prost ! Eu văd multe. Te văd cum rânjeşti privindu-mă cum mă chinui, în hainele tale noi şi obrajii înroşiţi ca ai unei fete mari, îţi văd ochii reci reflectându-se în ei egoismul şi viclenia ta. Te văd pe tine şi pe cei care îţi aseamănă în mare parte, diferenţele nefiind semnificative.

Îmi acopăr goliciunea cu zdrenţele pe care mi le-ai dat şi mă simt ruşinat de gândurile care îmi apar uneori. Aş vrea să dezertez. Ştiu ! Sunt gânduri tâmpite care se strecoară ca nişte viermi păroşi şi înfometaţi în capul meu. Dau semne de slăbiciune... .

Un râs demonic apare dinăuntru meu. Sunt uimit de izbucnirea mea, dar mă simt nefiresc de bine.

Mi-am adus aminte de unde mi-a venit râsul ăsta prelung şi strident... a fost o continuare a ceea ce ai început tu. Ştii tu, rânjetul acela care îl porţi, dar care o să se şteargă curând de pe faţa ta şi care nu-ţi vine bine deloc, dar a fost şi o urmare a ultimului meu gând.

Da ! Încă mai pot. Azi pot puţin, dar mâine ... mâine voi fi în stare de mai mult.

Nu-mi oferi mai multe opţiuni, de aceea nu pot decât să refuz lumina ta. Îmi fac eu mai multă lumină în întunericul meu, chiar dacă acest lucru ar însemna să încalc regulile tale....

N.S.