marţi, 24 iul 2012 - Anul XVII, nr. 170 (5075)
ANUNŢURI ONLINE:
Acum: 0°C.
La noapte: °C. Meteo
Anunţuri OnlineMonitorulTVAlbum Foto
HoroscopRedacţiaPublicitate
Curs valutar euroEUR:Tendinta4,9186 lei
Curs valutar dolar americanUSD:Tendinta4,6835 lei
Newsletter Monitorul de Suceava RSS Monitorul de Suceava Monitorul de Suceava pe YouTube Monitorul de Suceava pe Twitter Monitorul de Suceava pe Facebook
Shopping City Suceava
Printeaza articolulPrintează articolul |  Trimite prin e-mailTrimite e-mail |   ø imagini |   ø fişiere video
Mircea Radu IACOBAN

Mircea Radu IACOBAN


Să vezi și să nu crezi!

Tot se află

de
(citeşte alte articole de la acelaşi autor)

La începutul verii, în Palma de Majorca, mi s-a atras atenţia că şi acolo departe, în insulele Baleare, se păstrează urme ale unor prezenţe româneşti: casele în care au locuit Iosif Constantin Drăgan şi Pamfil Şeicaru, amândoi mutaţi într-o lume pe care ne place s-o credem mai dreaptă şi mai bună.

I-am cunoscut personal. Despre întâlnirea cu Pamfil Şeicaru am scris pe larg (vezi „Printre cărţi”, vol. I, pag. 32-34), prilej cu care îmi puneam şi câteva întrebări – iată că aflu răspunsuri abia acum, datorită gazetarului Florian Bichir, autorul unui foarte documentat studiu intitulat „Un condei de geniu strivit între două date, 23 august 1944-23 august 1977”.

Eseist, memorialist, prozator, Pamfil Şeicaru s-a născut la Buzău în 1894. Marele „Ziarilă”  (i se atribuie nemotivat sintagma „Şantajul şi etajul”; de fapt, îi aparţine lui Stelian Popescu) a părăsit România în august 1944: l-a trimis Antonescu în Spania, cu speranţa aflării unei căi diplomatice de ieşire onorabilă a României din marea conflagraţie. Judecat în contumacie, a fost condamnat la moarte în procesul din 1945 al „criminalilor de război vinovaţi  de dezastrul ţării”. Refugiat în Spania, a publicat cu regularitate articole anticomuniste în ziarele „Informaciones”, „Ariba”, „Mundo”, drept pentru care intră în vizorul Securităţii.

O notă din 1963 ni-l arată „extrem de îmbătrânit şi complet albit la vârsta de 69 de ani. Totuşi, de o energie şi o putere de muncă formidabile (...) Situaţia lui financiară este foarte proastă”. O altă notă se referă la motivele interesului faţă de gazetarul auto-exilat: „Mânuit inteligent, Şeicaru ar putea fi întrebuinţat indirect, cu machiavelică iscusinţă, în dărâmarea completă a actualului exil politic.”

Într-o scrisoare pe care Şeicaru mi-a trimis-o din Karsfeld (Hotel Karlsfeld, Hochstrasse nr. 6, 8047) făcea referiri elogioase la ţinuta grafică a cărţilor editate de „Junimea” (”este o prezentare elegantă a cărţilor”) şi mă întrebam... de unde le ştie. Bănuiam o posibilă implicare a decedatei „Cartimex”, dar era mai simplu: cu siguranţă, i le furniza... Securitatea!

Printr-o nouă scrisoare, Şeicaru oferea „Junimii” spre publicare două cărţi. Prima, „Rege şi dictator” (evident, Carol II), a doua, „50 de portrete” din viaţa politică, literară şi artistică a României interbelice. Am solicitat, la Bucureşti, includerea lor în Planul editorial şi, bineînţeles, nu s-a aprobat. Jocurile erau prea mari, noi, şi inocenţi, şi prea mici.

Cu semnătura lui Ceauşescu, Şeicaru primise 3.000 de dolari pentru editarea în străinătate a studiului „Karl Marx despre români. Texte inedite. Comentarii.” Nimeni, în Apus, nu bănuia că volumul a fost tipărit cu astfel de subvenţie; îmi permit să apreciez că, de astă dată, dolarii au fost investiţi şi motivat, şi cu folos.

Marea dorinţă a lui „Ziarilă” era să i se publice în România romanul „Vulpea roşcată” ce-i avea ca personaje principale pe Carol al II-lea şi pe Lupeasca. A fost dus cu vorba (cartea avea să apară abia după 1989) şi iar se ivesc întrebări care, poate, vor primi răspuns cine ştie când: de ce nu s-a publicat un roman văzut ca (potrivit altei Note) „un rechizitoriu devastator la adresa Monarhiei, afacerismului, şi depravării sexuale a lui Carol şi a Lupeascăi şi condamnă sever partidele politice (...) Romanul lui P. Şeicaru este o mană cerească în favoarea regimului  actual”.

Şi totuşi, n-a fost editat la noi! O eventuală explicaţie (şubredă, totuşi) ar constitui-o pudibonderia epocii, inerentele episoade erotice îngrijorând peste măsură.

Şeicaru a avut parte de alte favoruri: i s-a anulat condamnarea la moarte (fără ca Decretul de graţiere 977 să fie vreodată făcut public!) şi a fost invitat să viziteze România. A fost sau n-a fost prezent în asistenţa la defilarea din 23 august 1977? Unii spun că da, alţii, că nu.

De reţinut concluzia lui Florian Bichir: „Rămâne de văzut dacă Şeicaru s-a folosit de Securitate sau invers. Poate, în numele unor coincidenţe de interese (antimonarhismul, antisovietivismul) fiecare ar fi încercat să se folosească şi să manipuleze pe celălalt.” Mai ştii?

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Tot se află.
 Vizualizări articol: FLOOD/SPAM | 
Notează articolul: 
  • Nota curentă 4.44/5
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
 | Nota curentă: 4.4 din 9 voturi
Tot se află4.459

Facos Suceava
Comentarii

Monitorul de Suceava nu este responsabil juridic pentru conţinutul textelor de mai jos. Responsabilitatea pentru mesajele dumneavoastra vă revine în exclusivitate.


Timpul de 60 zile în care puteaţi posta comentarii pe marginea acestui articol a expirat.



Alte articole semnate de:
Cătălin MIHULEAC
Cătălin MIHULEAC
Mircea Radu IACOBAN
Mircea Radu IACOBAN

 

 

RE-PAIR
Directia Generala Anticoruptie
Meniul ZILEI în restaurante sucevene

HaiHui prin Bucovina

Ultima oră: local

Alte articole

Ştiri video

Ultima oră: naţional - internaţional

Alte articole

Gala Top 10 Suceveni

Top Articole

Mersul trenurilor de călători

SONDAJE

Consideraţi Legea antifumat în spaţiile publice o măsură bună?

Da
Nu
Nu mă interesează

Fotografia zilei - fotografie@monitorulsv.ro

Fotografia zilei