Gabriel MANȚĂ

Despre prăbușirea în sine a CFR-ului lui Mutu aș spune că e spectaculoasă, chiar artistică, precum prăbușirea ”telefericului” lui Zorba. Să ieși în acest mod din ultimul obiectiv al sezonului, cu 0-4 în fața unui adversar din categorie inferioară, nu putea să rămână fără consecințe. CFR a rămas fără antrenor, dar Adrian Mutu a fost bărbat și și-a prezentat el demisia, n-a așteptat nici cu căciula în mână, nici n-a vrut să atârne de compensația financiară la demitere. Alții duc căruța pe fundul prăpastiei și pretind că e de datoria lor s-o scoată de acolo. Oricum, problemele CFR-ului (în special cu plata salariilor, cred că asta fost buba) nu ar trebui să ia din meritele celor de la Corvinul Hunedoara, aflați în căutarea renumelui de odinioară. Văd că acum vorbesc despre câștigarea Cupei, bravo lor, trebuie să țintești sus, să-ți dai voie să visezi. Iar după ce le-au administrat un poker clujenilor ceferiști, ar fi chiar îndreptăți la trofeu. Și aici vine paradoxul, Corvinul nu are drept de promovare în prima ligă, dar poate juca în cupele europene! Nu cred că trebuie încercată o explicație, am strivi corola de minuni a fotbalului.

Nu am apucat să vorbesc în articolul precedent despre finala masculină de la Miami, poate și pentru că nu prea era ceva de spus. Sinner a găsit calea de a anihila varianta îmbunătățită a lui Dimitrov, dacă nu cumva calea asta era să-și facă jocul obișnuit. ”Ca pe calculator”, cum bine l-a descris cineva din fenomen. Se pare că bulgarul, cu toată vitalitatea și dorința sa, nu a putut să-l surprindă cu nimic pe Sinner, de aici și scorul dezamăgitor pentru o finală (6-3, 6-1). Chiar și așa,  Dimitrov a reușit cu un game mai mult decât Medvedev în semifinală. Totuși, cu ceva tot ne alegem de aici, avem din nou în Top 10 ATP un reprezentant al reverului cu o mână, bulgarul urcând până pe locul 8 în urma bifării acestei finale de Masters. O mică victorie a romanticilor, fie ea și trecătoare.