Doru POPOVICI

E în firea omului, și cu predilecție în cea a românului, ca pildele bune, folositoare, să fie ignorate sau chiar persiflate, în timp ce exemplele negative se lipesc cât se poate de rapid și de sigur. De ani întregi ne tot iluzionăm căhandbalul feminin românesc e nu știu ce mare șmecherie la nivel continental sau chiar planetar, numai că atunci când trebuie și demonstrat lucrul acesta "cu acte", nu reușim decât locuri între 10 și 12, iar de la o vreme ratăm chiar și calificarea la alte competiții, așa cum s-a întâmplat acum vreo lună, când la Campionatul Mondial nu am reușit să ocupăm nici măcar locul 9, care ne-ar fi dus la Jocurile Olimpice de anul viitor. Pe care, în situația dată, antrenorii, jucătorii și federalii le vor urmări cu mare atenție la televizor. Ceva însă îmi spune că oricum nu vor pricepe nimic, că dacă era să priceapă, ar fi făcut-o la competițiile anterioare, când ne-am dus și ne-am întors ca în înțelepciunea populară, aia cu boul și vaca. Săptămâna aceasta și cea precedentă, și handbalul masculin (că doar n-o fi mai prost!) a dat un recital de împiedicăturăși letargie, luând la Campionatul European bătăi suroricu moartea de la două echipe performante, Spania și Croația, dar tot așa și de la Nimeni, adică Austria. Foarte mândri că s-au calificat după o absență de 28 de ani, împiedicații noștri s-au molipsit nu doar de fetele din același sport, ci și de la fotbaliști, astfel încât la întoarcerea în țară, în loc de scuze și iar scuze, ne-au trântit-o p-aia cu "e bine că ne-am calificat" și pe ailaltă cu "la următoarele competiții știm ce avem de făcut"! E clar: dincolo de umilințele pe bandă rulantă care lor li se par accidente, handbaliștii și handbalistele au prins și tupeu de fotbaliști, iar asta nu mai e accident, ci molimă!