Gabriel MANȚĂ

Dacă anul 2022 ne-a adus un liman în rivalitatea asta de aproape 20 de ani dintre niște superjucători din fotbal, anul 2023 e așteptat să facă același lucru pentru alți superjucători, de data asta din tenis. Cam la fel de întinsă a fost și perioada lor de rivalitate, din care anul ăsta s-a extras Roger Federer. Așadar au rămas Rafa Nadal și Nole Djokovic să-și dispute recordul titlurilor de Grand Slam. Spre deosebire de fotbaliști, care au parte de un Mondial la 4 ani, jucătorii de tenis au parte de 4 ”Mondiale” pe an, de aceea e dificil de asumat un astfel de pronostic, că anul care așteaptă la ușă va fi hotărâtor. Totuși, eu mă încumet să zic că așa va fi. Cred că e ultimul an în care Nadal mai poate câștiga un astfel de trofeu, iar acest lucru nu se poate întâmpla în altă parte decât pe zgura de la Roland Garros. Chiar și pentru asta ar trebui să se reinventeze, așa cum a făcut-o de atâtea ori. În schimb, Djokovic se află din situația de prădător. Văd că e deja în Australia, ceea ce arată că și el acordă acestui sezon o atenție uriașă. Poate la AO n-o să fie favorit detașat, căci pe hard sunt destui care nu se mai emoționează în fața lui (am văzut că și-a revenit și Zverev), dar dacă sârbul va reuși să atingă acel platou de formă care-l face să pară intangibil, plus ceva soartă la mijloc, atunci ar putea începe sezonul cu un trofeu de GS care l-ar pune în pole position pentru tot ce va urma. Asta și pentru că la Wimbledon este favorit cert, nimeni n-a mai descifrat iarba suficient de bine pentru a-i face față, de la Federer încoace. Sigur, adevărata lovitură ar da-o cu un succes la Roland Garros, căci asta ar însemna automat că Nadal rămâne pe sec. Dar sunt deja prea multe variabile în joc, de aceea e important să înceapă cu dreptul la Antipozi. Presimt, deci, un an de pomină în tenis, iar asta nu poate decât să ne bucure. Vă doresc ”La mulți ani!” și să ne citim cu bine și la anul care vine!