Cezar STRATON

Cleopatra.”Să fim sinceri! După moartea lui Cezar, latinii s-au simțit ușurați la gândul că frumoasa și ambițioasa Cleopatra nu-și va mai putea realiza visul: acela de a uni imperiile Orientului cu Occidentul. Dar asta înseamnă să nu pricepi tenacitatea, răbdarea și ambiția unei femei. L-a ”ochit” pe Antonius – care guverna atunci, într-un triumvirat, Grecia și Egiptul – singurul roman în stare să slujească visurilor ei de mărire și să ocupe locul gol lăsat în inima ei de uciderea lui Cezar. Cleopatra avea doar 28 de ani când l-a întâlnit - în anul 41 î.Hr. – pe frumosul și generosul triumvir, care a cedat imediat farmecului egiptenei. Ea i-a și insuflat ambiția – utopică – precum că ei doi ar putea pune bazele unui imperiu estic, în dauna Romei. (...) Cât despre banchetele oferite de Cleopatra, erau cu adevărat imperiale. Un exemplu (după însemnările uimite ale unui contemporan, Lentulus Niger). La început, se servea o cantitate mare de crustacee și moluște din Mediterana (cu știute virtuți... afrodiziace?). Apoi sturzi cu sparanghel, cotlete de ied și de mistreț, potârnichi, prepelițe, sfârcuri de scroafă și o mulțime de deserturi. Iar felul cel mai așteptat și apreciat era o zeamă groasă, pipărată, în care fierbeau, molcom, limbi de păsări flamingo (?), cu pastă de curmale și praz. La sfârșit, efebii bucătari lăsau să cadă peste acest preparat o ploaie de fistic pisat mărunt.”

Cântece de lume (din colecția regretatului Dumitru Covalciuc, din Cernăuți).

Vinovată.”Aoleo, dealul vuiește, / Bădița pe deal cosește. / M-am spălat, m-am pieptănat / Și m-am dus la adunat / Și-apoi m-am schimbat frumos, / C-am avut polog de-ntors. / Badea m-o văzut frumoasă / Și-o lăsat iarba să crească / M-o văzut bine făcută, / O lăsat iarba că-i crudă / M-o văzut că mi se șede, / O lăsat iarba că-i verde / Și-atât ne-am duruit, / Toată iarba-am tologit / Și-apa-i om mers la judecată / Eu am rămas vinovată / Pentru că m-am dus schimbată / Pentru că nu mai eram... fată!”

Drăguț.”Frunză verde de pe luncă, / Mi-o găsit bărbatul slugă. / Cât e ziuța de mare / Eu făceam slugii mâncare: / Curechi verde din grădină / Și trei kile de slănină. / Și-l port cu cămeșă nouă, / Și-l hrănesc cu unt și ouă, / Și-l port cu cămeșă bună, / Și-l hrănesc cu unt și spumă. / - Ia-n mănâncă, măi argate, / Doar te-i face lat în spate! / Dup-aceea, pe-apucat / Fac mâncare la bărbat. / Și-i fac borșuț cu fasole / Și bostan, și barabule. / - Mănâncă, mâncate-ar focul, / Dac-așa ți-o fost norocul: / Să mănânci bostan ca porcul!”

Strigătură. ”Câte fete-n sat la noi, / Fă-le, Doamne, toate, oi! / Şi pe mine-un berbecuţ, / Să le fac câte-un mielut!”

Fluturi.”M-am săturat de fluturi mincinoși / Care-s ba galbeni, ba vernil, ba roși, / Ba au azur în aripi cât încape, / Ba ni se zbat în vis ca niște pleoape / De tânără femeie, ba fac ape / De curcubeie ce ne bântuie prin minte, / Ba ni se bagă-n sufletul fierbinte / De-amiază și acolo se învârt / Clădind castele-n aer, fără vârf, / Ba izbucnesc în pâlcuri spre fecioare / Și au de gând cu tot cu sâni să le doboare / Oh! mai ales la margini de izvoare / Unde în faptul zilei nu e nimeni... / Și-atunci le-alunecă sprinteni pe himen, / Ba chiar se-așează pe icoane și-o miroase /Pe Maica Domnului, în schit, c-o țâță scoasă / Să-și alăpteze pruncul ei cel sfânt, / Ba pupă-n treacăt râme pline cu pământ, / De nu mai știi de dânșii cum să scuturi; / M-am săturat de mincinoșii fluturi / Ce-mi sug în trompe lungi sângele rănii / Și de aproape-s cât niște dihănii!” (Emil Brumaru).

Somn. ”Adormind de armonia / Codrului bătut de gânduri, / Flori de tei, deasupra noastră / Or să cadă, râuri, râuri” (M. Eminescu).

Amestecate.Furtul ideilor unei persoane e plagiat, iar al mai multor persoane, cercetare ştiinţifică. Toţi ne naştem uzi, goi şi flămânzi. Şi acesta e doar începutul. Un prieten adevărat nu poate fi cumpărat, dar poate fi vândut. Dacă n-ar pune întrebări, copiii n-ar afla niciodată cât de puţin ştiu părinţii. Viaţa se compune din zilele pe care le ţii minte, nu din zilele care au trecut. Posibilităţile medicinii sunt nelimitate, limitate sunt doar posibilitățile pacienţilor.

Napoleon. Scriitorul Pino Correnti, autorul unei colecții de ”Rețete galante din toată lumea”, consemnează o legendă referitoare la corsicanul care a schimbat lumea. După ce s-a convins că Iosefina lui preaiubită nu-i putea dărui copii, dorința lui nestăvilită de a da naștere unei dinastii l-a împins să pună ochii pe Maria-Luiza, fiica împăratului Austriei. În epocă, trufa, neagră sau albă, încarna esența visurilor erotice. Deoarece se apropia ziua căsătoriei sale cu Maria-Luiza, Bonaparte și-a amintit despre zvonul despre un soldat din Perigord, fin cunoscător al trufelor, un ins fără prea mare prestanță fizică, dar care își lăsa nevasta grea la fiecare permisie. Împăratul și-a trimis în grabă soldatul acasă, promițându-i o pensie pe măsura capacităților sale procreative, dacă venea neîntârziat cu un coș plin cu trufe. Apoi, se spune că Napoleon s-a hrănit numai cu acești tuberculi, despre care Iuvenal credea că se nasc din tunet. Nouă luni mai târziu, Maria-Luiza îl năștea pe micul rege al Romei, nefericitul Vulturaș. Trufele fuseseră la înălțimea reputației lor. Brillant-Savarin, care știa despre ce vorbește, a publicat în 1825, cu un an înaintea morții, opera sa nemuritoare, ”Fiziologia gustului sau meditații despre gastronomia transcendentă”, din care am extras această frază: ”Cine spune trufă, pronunță un cuvânt mare, care trezește amintiri erotice gurmande la sexul care poartă fustă și amintiri gurmande erotice la sexul care poartă barbă”. Aserțiunea rămâne și astăzi cum nu se poate mai exactă.

Gusturi.”Unuia îi place popa, altuia preoteasa și altuia fata popii.” (Anton Pann, ”Despre căsătorie”)

Femei.O femeie virtuoasă este aceea care, înainte de a intra în casa amantului, îşi scoate de pe deget verigheta. (G.Soulages). Un prieten pentru şic, un amant pentru şoc, un soţ pentru cec. (Anonim). Locul cuvenit femeii este …la vârf. (Anonim).

Leac.1.Sexul calmează şi vindecă tensiunile, aşteptările. Iubirea platonică le provoacă, le exacerbează. Make love! 2. Leac. Singurul leac împotriva dragostei este să nu iubeşti, precum singurul leac împotriva morţii este să trăieşti. 3. Leac. ”Nu există doctor ori medicament care să poată lecui ceea ce fericirea nu poate vindeca.” (Gabriel Garcia Marquez) 4. „Nu există decât un leac pentru iubire: să iubeşti mai mult.” (Henry David Thoreau)