Doru POPOVICI

În lumea normală, atunci când spui "derby" (nu umblu la etimologie, nu fac trimiteri la cursele de cai, nici la sensul inițial din jargonul fotbalistic, unde definea meciul dintre două echipe din același oraș, și atât!) te gândești aproape reflex la spectacol, la calitate, la ambiții și orgolii, la desfășurări de forțe etc. La noi, probabil în concordanță cu toate celelalte dereglări cu care ne confruntăm, am ajuns să vorbim și despre "derby-ul codașelor" ori să ni se pară tot un fel de derby meciul dintre echipele de pe locurile 7 și 12! În ultima vreme, am tot fost martori la fel de fel de pseudoderby-uri, fiecare din ele servind drept platforma de pe care să se emită fel de fel de explicații, justificări, scuze și acuzații, de la caz la caz, la unele chiar... înainte de a fi început (campion aici fiind același Dan Petrescu, obișnuit să-și creeze alibiuri fie și doar preventiv, în eventualitatea că s-ar găsi cineva să-i ceară socotealăori chiar banii înapoi pentru munca pe care se tot face că o prestează). Ultimul dintre aceste derby-uri chiar asta părea a fi înainte de primul fluier, din moment ce aducea fațăîn fațădouă din echipele aflate pe podium, ambele cu pretenții chiar la titlu: Rapid și CFR Cluj, ultima fiind chiar campioana în exercițiu și totodată singura echipă româneascăcu șanse de a juca în Europa și la primăvară. Ei bine, deși echipele s-au străduit peste cât o fac de obicei în campionat, deși au luptat adesea la limita dintre eroism și tentativă de omor, totuși adevăratul erou al meciului a fost unu', Popa, dotat cu un fluier din care a scos sunete mai degrabă din tuse decât din judecată. Cel puțin așa am înțeles și din ce am văzut cu ochii proprii, și din ce a comentat Ion Crăciunescu din studioul Digi, cu argumente. Ăsta-i paradoxul fotbalului românesc: și când pare chiar fotbal, apare din senin un tolomac de arbitru și îl strică. Pentru Ligăși FRF, ăsta n-o fi fost derby? Nu merită să fie onorat cu prezența unui arbitru adevărat?