Gabriel MANȚĂ

Un eveniment care ar trebui să fie important pentru fotbalul spaniol și chiar european este numirea lui Xavi ca antrenor la Barcelona. Mulți compară acest moment cu începutul erei lui Guardiola, dar tare mi-e teamă că e vorba mai mult de dorință decât de realitate. Guardiola îl avea pe Messi la o vârstă la care anii cei mai buni abia urmau, în timp ce prioritatea lui Xavi e să-l convingă pe Dembélé să semneze prelungirea contractului pentru că belgianul ”ar putea fi cel mai bun din lume pe postul său”! Serios?! Păi asta înseamnă că Xavi intenționează să adapteze jocul Barcelonei la calitățile lui Dembélé, adică să joace pe contraatac. Adică să schimbe concepția La Masia. Mă îndoiesc că va face asta, fiiindcă e vorba de modul său de a vedea fotbalul, deci practic Xavi va miza pe un cal mort. Sau măcar accidentat, căci se cunoaște fragilitatea lui Dembélé, aproape că a devenit cronică. Nu credeam că va fi ușor pentru Xavi, însă are rezervorul academiei la dispoziție, de acolo pot răsări an de an doi-trei jucători, spuma unei generații. Cred că acolo este soluția, nu la resuscitarea unui fotbalist străin de strategia clubului. Nu că ar fi vina sa.

***

Glisez către tenis cu o erată: Gaston s-a oprit în sferturile Masters-ului de la Paris venind din calificări, nu din... semifinale, cum am scris în articolul trecut! Ar fi fost un traseu interesant. Scriu după victoria Simonei în fața lui Sasnovici, reconfortantă și așteptată. Este una din marile calități ale Simonei, aceea de a-și lua seama după o înfrângere neașteptată în fața unei adversare și de a o pune la locul ei cu proxima ocazie. În schimb, Emma Răducanu tocmai a fost măturată în primul set de o chinezoaică, foarte motivată să-i arate Emmei că poate fi cea mai bună din SUA, dar nu cea mai bună din China! Sper totuși ca Emma să fi găsit în ea puterea de a întoarce meciul. Numai în ea o putea găsi, căci în loja adversarei de pe locul 106 WTA era un antrenor, în timp ce la ea bătea vântul.