Doru POPOVICI

Pe vremea când jucam eu fotbal adevărat, încălţat cu ghete cu crampoane, de la nivelul "pitici" (adică pe la 7-8 ani, ceea ce azi or fi "juniori IV", poate chiar V; şi nici nu cred că mai ai voie să zici "pitici", că apare vreun bou ori nişte cretini de pe la vreo organizaţie, care zic că e nu ştiu ce fel de discriminare!), trecând pe la juniori şi apoi până la seniori, ne ghidam, toţi cei implicaţi, adică jucători, antrenori, arbitri, observatori, alţi oficiali, după un singur Regulament, care era un fel de Biblie pentru toţi aceştia, şi pe care o respectam în litera şi în spiritul ei. Iar cei mai vajnici apărători ai regulamentului şi implicit ai corectitudinii se presupune că erau, sau ar fi trebuit să fie, la noi şi oriunde în lume, arbitrii. În fond, ei sunt cei care, cu regulamentul în mână şi în minte, sunt puşi să împartă dreptatea pe teren. Mai mult, judecătorii de pe gazon au primit şi întăriri, ca la Tribunal, acum putându-se vorbi, ca la procesele alea grele, de "completul de 7 judecători" (unul cu fluier, doi cu steguleţe, unul de rezervă, plus cei mai nou acreditaţi, domnii de la VAR, adesea 3 la număr). La noi, că doar în România trebuie mereu să fim altfel decât lumea normală, completul de 7 e... din 4! Adică doar ăia din iarbă, ceilalţi, cu echipamente electronice, mai având de aşteptat o vreme. Cum de ce? Păi, sub pretextul obişnuit ("nu sunt bani!") continuă să se practice tâlhăria cumva industrială, nu artizanală, adică devenită fenomen de masă. Parcă cu disperarea condamnatului (în cazul lor, condamnarea e la... cinste!!!), speriaţi de apropiata sosire a VAR, domniile lor se dedau, de la reluarea competiţiilor interne, la nişte atrocităţi pentru care în alte epoci ar fi fost condamnaţi la moarte... sau măcar bătuţi măr la ieşirea din incintă! Am văzut henţ ordinar, ba şi intenţionat, comis în careu la nici 2 metri de "fluieraş", care probabil se credea arbitru de handbal, din moment ce nu s-a gândit măcar să fluiere, nicidecum să dea şi roşul absolut obligatoriu. Un altul se uita ca idiotul cum un atacant sare efectiv pe portar, îl bagă cu totul în poartă, mai şi cade peste el, iar în acest timp, pe deasupra lor, mingea intră în gol!!! În gol valabil, zic, adică validat de infractor (că arbitru în niciun caz nu era!). S-au speriat oamenii în studio, s-a speriat şi Crăciunescu, de nu-şi mai găseau cuvintele. Concluzia e că arbitrii din lumea întreagă arbitrează după un regulament, iar ăia din România după altul. De fapt, după altceva.