Doru POPOVICI

Titlul reprezintă oftatul meu (şi, presupun, al foarte multor suporteri ai echipei România, varianta under 21) de la sfârşitul celor 90 + 4 minute de joc, timp în care am suferit din nou, caîn vremurile bune, în care ne mâncam sănătatea de multe ori pe timpul meciurilor, dar la sfârşitul cărora de regulă ne bucuram pe deplin. Vorbesc de echipa"mare" a României, de la care de multă vreme parcă îţi este chiar frică să aştepţi şi ceva bun, iar când se petrece totuşi, pare mai degrabă un accident. Dar iată că naţionala"mică" ne aduce a doua oară la rând bucuria unei calificări la un turneu final, ceea ce demonstrează fără echivoc că aici în niciun caz nu putem vorbi de accident, ci deja de un obicei care sperăm să ţină cât mai mult. Ultimele meciuri ale acestei echipe au avut în ele nişte doze de imprevizibil atât de consistente, încât până la urma parcă ar trebui să ne şi mire niţel reuşita finală. Dacă vă amintiţi, în precedentapartidă, la Kiev, ai noştri n-au prea reuşit să o bage în aţe, deşi au avut multe ocazii. Ucrainenii însă au primit de pomană un penalty absolut halucinant spre sfârşitul meciului, ceea ce a însemnat un eşec şi diminuarea şanselor de calificare, cu atât mai mult cu cât meciul decisiv, cel de alaltăieri, urma să fie jucat împotriva liderului grupei, Danemarca, o echipă solidă şi greu de bătut. Marţi seara, pentru destulă vreme, am avut sentimentul de deja vu, ratările pe bandă rulantă îmbinându-se armonios cu nu ştiu câte lovituri de pedeapsăneacordate în faze vizibile şi din cosmos. Mă întrebam doar dacă arbitrul din Georgia (unde fotbalul s-a terminat odată cu dispariţia lui David Kipiani, un fenomen al anilor '80, comparabil doar cu Dobrin) a mai văzut fotbal în viaţa lui, până la acest meci. Răspunsul a fost clar nu, şi a venit atunci când le-a acordat penalty... danezilor, pentru un fault care nici n-a fost fault şi care s-a petrecut la vreun metru în afaracareului!!! Slavă Domnului că puştii noştri nu au cedat psihic, au continuat să atace şi au reuşit finalmente golul calificării, după un meci în care dacă scorul ar fi fost 7 - 1, acesta ar fi reprezentat fidel diferenţa dintre cele două echipe. Bravo,Adi Mutu, bravo,tricolori!