Gabriel MANȚĂ

Meciul cu Austria s-a jucat la câteva faze. Așa fusese și în tur, când o greșeală a unui fundaș cu experiență în Bundesliga germană i-a oferit lui Maxim oportunitatea acelui lob înalt, care s-a dovedit decisiv în stabilirea rezultatului final. Acum a fost pe dos, de-aia zic că nu trebuie să ne supărăm, împărțirea punctelor a fost echitabilă. Austriecii au ratat ceea ce era de ratat, ba chiar mai mult decât atât. Două goluri cât se poate de viabile au fost deturnate de bare, a doua cu aportul lui Tătărușanu. Dar am avut și noi șansele noastre. O să amintesc numai două, pentru a încerca contrabalansarea acelor bare. Scapă Bancu pe stânga, cu om liber în centru și ce credeți că face? Gândește excesiv continuarea! Nu, nu procesa, urmează-ți instinctul de sportiv! O simplă pasă pe jos, la întâlnire, ar fi însemnat ocazie de unu la unu cu portarul. Vă mai amintiți că Odegaard a pasat astfel în meciul cu Norvegia, deși era în poziție de șut? Apoi, într-o fază aproape similară, pasa vine de la Alibec către Mitriță, care era în situație de unu la unu cu un fundaș, în careul de 16. Ce faci într-o situație ca asta? Mitriță a încercat o zvâcnire spre dreapta, pe piciorul său de bază, dar a fost blocat categoric de fundaș, care parcă îl aștepta. A fost o alegere simplistă, dezamăgitoare pentru un mingicar cu atâtea soluții în arsenal. În rest, ce ar mai fi de zis? Că Rădoi a uitat de băieții lui, ăia care ne entuziasmau acum un an și puțin. Oricât nu l-aș suporta pe Gigi Becali, trebuie să remarc că oamenii lui de pe benzi, Man și Co-man (ultimul accidentat), sunt cei care ies cel mai bine din duelurile individuale în preajma careului. Un fundaș care se află între atacant și poartă nu trebuie neapărat driblat, ajunge să fie pus puțin pe picior greșit, cât să se creeze culoar de șut. Ne arătase cum se face islandezul ăla în meciul de baraj. Iar norvegienii ne-au predat pasa pe poziție viitoare. A fost rândul austriecilor să ne învețe câte ceva. De exemplu, că nu contează deloc meciul anterior.