Doru POPOVICI

Pentru nevorbitorii de limba engleză: titlul de azi este ceea ce în românăar echivala cu "Hai, Ronnie!", în limba celui despre care vorbim aici mai existând şi alternativa "Come on, Ronnie!", prima din ele fiind însă cea mai folosită, şi pe care am putut-o auzi chiar live de mai multe ori pe parcursul finalei Campionatului Mondial de Snooker, care a încheiat, vineri şi sâmbătă, o competiţie de o calitate nemaiîntâlnită, desfăşurată pe o durată de 17 zile. Cei care se miră de ce e atât de lung turneul, deşi la el nu participădecât 32 de sportivi (primii 16 din clasamentul mondial la zi, plus alţi 16 veniţi din calificările care se desfăşoară în săptămâna premergătoare campionatului) trebuie să afle că încă din primul tur se joacămeciuri de "primul la 10", altfel spus care face 10 jocuri dintr-un total de maximum 19. Apoi, se joacă 13 din 25, semifinalele (fiecare din ele întinsă pe 3 zile!) de 17 din 33. În sfârşit, finalase desfăşoară într-un format de maximum 35 de jocuri (deci, primul la 18) în 4 sesiuni, în două zile, adică 8 jocuri plus 9, în două sesiuni în prima zi, respectiv 8 + cel mult încă 10, dacă se ajunge la 17 - 17, ceea ce e greu de realizat. Printre participanţii de anul ăsta erau vreo 7 - 8 campioni mondiali (unii, multipli, caHiggins, Selby ori Mark Williams) şi, desigur, iubitul meu de o viaţă (şi pe viaţă!) Ronnie O'Sullivan, care în termeni fotbalistici ar fi o combinaţie de driblingul lui Dobrin cu viteza lui Bale, cu şutul lui Ronaldo şi fineţea execuţiilor lui (hai, să fie primit!) Messi, el fiind campion mondial, până alaltăieri, de 5 ori. În plus, Ronnie este în urmărirea unor recorduri care cândva păreau imbatabile, printre care şi acesta, al titlurilor de campion mondial, în frunte aflându-se Steven Hendry, care are 7 în total. Acum, după ce Ronnie l-a zdrobit în finalăpe Kyren Wilson (şi el va fi cândva campion mondial) cu 18-8, încât ultima sesiune n-a avut decât... un joc din cele 10 teoretic posibile!, ajuns şi el la 6 titluri, egalându-i pe Ray Reardon (care i-a fost chiar antrenor cândva) şi Steve Davies, ceea ce înseamnă că în faţa lui mai e doar Hendry cu cele 7 titluri. Mă gândesc că Ronnie nu se va mulţumi doar să-l egaleze pe Hendry, ci va mai lua măcar încă 2 titluri, încât să urce singur în vârf. În fond, dacă recordul de break-uri de peste 100 de puncte, tot al lui Hendry, a fost făcut ferfeniţă de Ronnie, care a ajuns între timp la 1061 (!!!), de ce n-ar fi bătut şi cel de titluri mondiale? Go, Ronnie, go go go!