Doru POPOVICI

Ieri, Gazeta sporturilor îl omagiază pe Ioan Igna, un important arbitru român, cu prilejul împlinirii vârstei de 80 de ani. N-am putut citi decât titlul şi o trimitere către cele 5 pagini dedicate evenimentului, unde n-am mai avut acces. Cu acest prilej, mi-am adus însă aminte de o întâmplare de-a sa, din anii '80, pe care nu ştiu dacă a povestit-o sau nu în ziarul de ieri. Mie mi-a relatat-o bunul meu prieten Costel Gheorghe (da, da, tatăl lui Sebi, marele arbitru de azi), reputat arbitru internaţional, care adesea arbitra împreună cu Ioan Igna. E vorba de un meci la Atena, între Panathinaikos şi Real Madrid, în Cupa Campionilor, cândva prin anii '80, la care Igna era "central", tuşierifiind Constantin Gheorghe şi... Gheorghe Constantin! Primul circ chiar aşa s-a şi produs, între Federaţia Elenăşi FRF existând un schimb interminabil de mesaje pe fax, grecii neputând pricepe care e... al doilea tuşier, fiind convinşi că s-a scris acelaşi nume de două ori, inversându-se doar ordinea dintre nume şi prenume! După ce s-au lămurit, greu, lucrurile, odată suiţi în avionul de Atena, Igna face o şedinţă cu cei doi tinerei, care nu o mai arbitraseră niciodată pe Real, şi le spune că vor primi de la un oficial spaniol... un ceas de aur, cu emblema Real-ului pe cadran! "De unde ştii, Ioane?", întreabă Costel. "Păi, i-am mai arbitrat de 3 ori. Ei au două tipuri de cadouri pentru brigadă: fie ceas, fie un set alcătuit din butoni de cămaşăşi ac de cravată, tot de aur, şi tot cu emblema clubului. Se ţine evidenţa, ca să nu se dea de două ori la rând acelaşi cadou. Eu am primit, pe rând, butonii, apoi ceasul, şi din nou butonii, aşa că de data asta e din nou rândul ceasului!". Destul de neîncrezători, cei tineri merg împreună cu Igna, după meci, la masa festivă oficială (pe atunci, regulile FIFA/UEFA erau ceva mai umane, şi permiteau asemenea întâlniri, fără să se considere fraudă sau mităsau alte alea) unde, pe la o bucată, oficialul Real-ului ţine un speech, mulţumeşte brigăzii pentru prestaţie şi... oferă fiecărui arbitru câte o cutie în care se afla, desigur, câte un ceas de aur! L-am văzut, cred, primul, la sosirea în Suceava, Costel oprindu-se la mine la birou, la OJT, pentru a-l arăta celui mai mare fan Real pe care-l ştia.