Doru POPOVICI

Dintre campionatele importante, cel din Germania a repornit motoarele, ceea ce în principiu e semn de bine, de reintrare în normalitate. Însă prima imagine este a unei altfel de normalităţi decât cea cu care eram obişnuiţi, adică a sportului fără spectatori şi cu reguli atât de stricte legate de protecţia individuală a celor prezenţi, încât toată chestia are aparenţa de suprarealism, dacă nu cumva chiar de spital de nebuni. Iar dacă adăugăm şi cănemţii, cât sunt ei de nemţi, nu sunt nici ei în stare să respecte aceste reguli, înţelegem că ceea ce vedem în aceste prime izbucniri de fotbal organizat este de fapt... fotbal contra naturii! Am mai văzut din când în când meciuri fără spectatori, sub formă de sancţiune dată echipei care dispută meciul respectiv acasă. Dar să vezi zi de zi, meci după meci, din două divizii, îţi dă o senzaţie de ireal, de cataclism nuclear, de lume răsturnată din rosturile ei fireşti. N-am înţeles de ce unul dintrearbitri, la unul dintremeciuri, i-a trimis pe jucători în tribune. Am înţeles ulterior că reglementările prevedeau că distanţa dintre cei care nu joacă să fie de minimum 3 metri, aşadar ar fi fost nevoie de o bancă de rezerve lungă de... 30 de metri! Nefiind una chiar atât de lungă, i-a poftit să se aşeze pe cele 50.000 de locuri libere! Pe bune: când vezi un meci fără spectatori la câteva luni, îl priveşti cape o curiozitate. Când toate sunt aşa, e iad sau ospiciu. Când vorbim de sport, ne gândim în special la spectacol. Că doar de aia se vând şi bilete, cala cinema, cala concert, cala "Lacul lebedelor"! Spectacol fără spectatori este o absurditate. Desfăşurarea în asemenea condiţii a partidelor rămase se justifică doar pentru a asigura încasările de la casele de pariuri. Şi, desigur, audienţa televiziunilor, mai ales în caz de izolare la domiciliu a cetăţenilor, care ce naiba altceva să facă decât să butoneze telecomenzile? Dar fotbal, îmi pare rău să o spun, nu-i. Singurii pe lume care cred că n-ar suferi sunt fotbaliştii români, dintre care unii, destul de mulţi, îşi încheie cariera, de bătrâneţe, fără să fi jucat vreodată în viaţă în faţa unui public mai mare de câteva zeci de zgribuliţi! Am văzut 5 meciuri din Germania. Nu m-am ales cu nimic.