Doru POPOVICI

Deşi în principiu sunt împotriva manifestărilor nesportive în absolut orice sport, sunt totuși momente în care trebuie să acorzi măcar circumstanţe atenuante sportivului care o ia pe arătură, dacă nu cumva chiar să îi dai dreptate 100%. Un asemenea caz s-a petrecut în urma cu vreo două, trei zile,  având în prim-plan un sportiv român. Nu, nu era un fotbalist, cum probabil ar putea bănui cei care nu cunosc întâmplarea. Nici Ilie Năstase, fiindcă pe lângă faptul că nu mai joacă nici în turnee demonstrative ori că nu mai este nici copitan de echipă la Fed Cup, a mai fost şi prins cu a cincea-i căsătorie, deci n-a avut timp de ghiduşii. Sportivul despre care vorbesc face parte însă tot din lumea tenisului. Iar ca să fie lucrurile clare, este vorba de... o fată! Se numeşte Sorana Cîrstea şi este azi pe locul 97 mondial. În timp, a fost clasată şi mult mai bine, dar şi mult mai rău. Ar fi putut să ajungă încă mai sus, numai că pare că nu s-a luat niciodată prea în serios. Poate şi fiindcă de acasă avea o situaţie materială foarte bună. Sigur şi deoarece arată foarte bine, iar frumuseţea nu este neapărat de ajutor în obţinerea marii performanţe. Peste toate, Sorana suferă de sindromul specific sportivului român în general, care se manifestă prin frustrări permanente şi de toate felurile, prin darul de a lua bătaie tocmai când se pregăteşte de sărbătorit victoria, precum şi din obsesia că toată lumea, dar mai ales arbitrii, complotează împotriva sa. În cazul concret la care ma refer acum, Sorana l-a chemat pe arbitru să constate că serviciul ei a fost un as, nicidecum minge afară. Ăla, turc şi la propriu şi la figurat, se făcea că nu vede urma mingii. Drept pentru care Sorana i-a zis cam ceea ce se cuvine (după gustul meu era încă loc de chestii şi mai tari, cam în felul în care rezolvă Miki Buzărnescu asemenea situaţii), iar ca bonus l-a mai şi îmbrâncit niţel, peste fileu. Eu zic ca putea şi să-i rupă racheta pe spinare, la cât de jigodie a fost turcaletele