Mare bal, mare. Chiar două

Dintre evenimentele fotbalistice aflate în derulare, două sunt cu adevărat importante măcar pentru continentele din care fac parte participantele, deşi aici ar fi puţin de discutat, în sensul că turneul final al Cupei Asiei pe naţiuni se desfăşoară... în Australia! E vorba, desigur, de configuraţia geografică, din cauza căreia Australia n-ar putea organiza un turneu continental propriu, fiindcă ar însemna ca ea să joace finala cu ea însăşi, iar la urmă să ocupe tot ea şi locul 3 pe podium! Astfel încât Australia şi „vecinii” (unii aflaţi chiar la mii de kilometri!) precum Fiji, Samoa sau Vanuatu sunt, fotbalistic vorbind, „asiatice”. Fenomenul nu e unic, ba şi Europa are parte de o prezenţă în competiţiile continentale care sfidează geografia pură: Israel, care de decenii este inclus în Europa în plan sportiv. Ei, acum că am lămurit-o pe asta, să ne focusăm pe competiţiile despre care vorbeam. Aşadar, în Cupa Asiei, echivalentul Campionatului European de la noi, s-a terminat deja faza grupelor. Turneul nefiind televizat, am urmărit câteva partide online. Printre ele, toate ale „noastre”, ale Arabiei Saudite adică, echipa lui Olăroiu. N-am văzut niciodată în Olăroiu vreo mare sculă de antrenor. E din aceeaşi specie cu Stoichiţă, cu Rednic etc., băieţi care ştiu cum să facă bani, şi mai ales unde. Echipa n-a jucat nimic, deşi a mai avut câte un puseu de fotbal. Mă aşteptam să se califice, mai ales că Uzbekistanul chiar nu jucase nimic, iar arabilor le ajungea un egal. Au jucat... arăbeşte, adică în dorul lelii, ceea ce mă îngrijorează, în privinţa lui Sînmărtean şi a celorlalţi din Naţională ajunşi pe acolo, unde oricât de bun ai fi printre împiedicaţii ăia, automat te descalifici. Cealaltă competiţie, abia începută de vreo 3 zile, este Cupa Africii pe naţiuni. Uitaţi-vă: nu e meci în care să nu vezi cele mai halucinante întâmplări, de la goluri de vis până la ratări de coşmar. Şi chiar şi la un 0-0, burta de râs e garantată.