Doru POPOVICI

Diseară începe. Ce?, s-ar putea întreba „profesioniştii” fotbalului românesc, ale căror preocupări pe timp de vară sunt legate de grătare, plajă, bere, bombe. Sexy, desigur. Ei sunt ăia şmecheri, care se bucură din plin de binefacerile sezonului, timp în care fraierii, care şi aşa muncesc ca apucaţii cât e sezonul de lung, în loc să se bucure de toate binefacerile sezonului, se mai duc încă la muncă, în nişte condiţii de-a dreptul inumane. Tot ei, deştepţii, vor sta cu mâna pe o bere rece iar cu cealaltă probabil în vreun decolteu, în faţa vreunui smart TV, amuzându-se copios de chinurile pe care le vor traversa fraierii în HD, pentru nişte amărâte de sute de mii de dolari, cât sunt primele în majoritatea ţărilor participante, pentru câştigarea World Cup. Hai, că sunt şi unele care au sărit de milion ca primă pentru trofeu, dar asta e din alt clip. Noi suntem în filmul ăla în care o promovată aşteaptă hotărârea nu ştiu cărei comisii a FRF ca să ştie dacă promovează în A, rămâne în B, pleacă în C sau D ori se desfiinţează de-a dreptul, o alta tocmai face chetă publică spre a aduna banii necesari înaintării memoriului la TAS, în sfârşit, problemele noastre sunt cu totul altele decât în ţările participante la World Cup. Iar dacă, Doamne fereşte, am fi ajuns şi noi la Rio, probabil că primele şi le-ar fi împărţit Naşu', Piţi, Kassai, Avram şi femeile de serviciu de la FRF. Norocuţul lor e că Piţurcă şi-a atins obiectivul (acela de a nu fi avut nici un obiectiv!), ceea ce va însemna pentru toţi ăştia ceva mai puţină pârnaie când se va face socoteala deturnărilor de fonduri. Spuneam în titlu că ne aşteaptă luna cea mai lungă din an: o lună de ... 32 de zile, cât durează această ediţie care începe diseară cu Brazilia – Croaţia, un meci care altădată ar fi însemnat o bătălie strânsă, cu gol sigur de ambele părţi, dar care acum pare la cheremul Braziliei pe care o văd înscriind măcar de 3 ori şi neprimind nici un gol. Meciul are loc cu începere de la ora 23.00, o oră încă rezonabilă pentru destui români. Numai că în nopţile următoare vom avea parte de meciuri şi cu începere de la ora 1, ba chiar şi de la 4 dimineaţă, ceea ce ar putea constitui o problemă. Nu neapărat cu serviciul, fiind vorba de sâmbătă noaptea, ci cu bioritmul. În sfârşit, astea sunt condiţiile, aşa că ne vom adapta din mers, de fapt din şedere aproape neîntreruptă în faţa televizorului. Greu e în principal două săptămâni, pentru că de la optimi de finală încolo meciurile se răresc, ba vor fi şi zile libere cu cât ne apropiem de finale. Indiscutabil, marea favorită este Brazilia, din sute de motive. Specialiştii vorbesc de o posibilă revelaţie: Belgia, pe care eu însă n-o văd dincolo de sferturi. Mai pot ridica pretenţii Argentina, care însă nu m-a dat pe spate în amicale, Spania (deşi îmbătrânită, e totuşi campionaă mondială!) şi, ca întotdeauna, Germania, Italia şi Anglia. Portugalia ar putea eventual reuşi şi ea o finală mică. Dar mie cel mai mult mi-a plăcut Franţa. Staţi cu ochii pe ea!