Deosebirea dintre Ronnie şi Real

Citind unul dintre editorialele de ieri din „Gazeta sporturilor”, din care cei care n-au habar ce e acela snooker au putut înţelege măcar că fiecare meci în parte (iar uneori chiar fiecare „repriză” de câte 8 „frame-uri”, adică jocuri) înseamnă un uriaş consum nervos dar fără posibilitatea de a-şi descărca nervii altfel decât prin eleganţă şi decenţă, m-am gândit că n-ar fi rău să mai scriu şi eu o dată despre acest Campionat Mondial ajuns şi el la faza semifinalelor, începând de azi, întocmai ca Liga Campionilor ale cărei finaliste ne sunt totuşi deja cunoscute. Asemănările şi deosebirile dintre cele două sporturi s-au văzut în aceste zile mai bine ca oricând: au fost şi surprize, şi confirmări, şi spectacol, şi tensiune. Dincolo de toate, parcă mai mult decât la fotbal, la snooker marii favoriţi îşi demonstrează clasa, depăşind momentele dificile şi impunându-se. Real înseamnă în primul rând Ronaldo, tot aşa cum snooker este sinonim cu Ronnie O'Sullivan. Culmea e că în sportul ăsta al eleganţei şi civilizaţiei, Ronnie, campionul mondial al ultimei ediţii şi probabil şi al actualei, este mai degrabă un fel de Balotelli: zăpăcit, imprevizibil, adesea agresiv dincolo de sala de competiţie. E, în mod cert, „cu capul”. Când reuşeşte să se autocontroleze, e de neoprit, aşa cum se arată la acest Campionat Mondial şi cum a fost şi la precedentul... de când n-a mai jucat decât o dată, prin noiembrie, pierzând la un Nimeni din primul tur! Un Ronnie care loveşte bilele o dată la 14 secunde e altceva decât Ebdon care o face o dată la 47! Ca viteză, nu poate fi comparat decât cu Ronaldo. Care nu-şi iese de sub control aproape niciodată. Dar care, când e vorba de concentrare, de demonstrarea inegalabilei sale valori, se pierde. A făcut-o de nenumărate ori. Ultima dată, alaltăieri, în returul cu Borussia. N-a contat în joc. N-a existat pe teren. Se poate invoca faptul că era accidentat. Atunci ce căuta pe teren? Ronnie face spectacol şi când e el pe scaun, iar la masă adversarul. De fapt, deosebirea fundamentală e aceea că Ronnie n-are antrenor. Real are, deci şi Ronaldo. Şi la ce i-a folosit?