Doru POPOVICI

Vă spun sincer că nu m-am aşteptat nici un pic ca Molde să aplice procedeul (credeam eu, tipic românesc) de a-şi menaja titularii într-un meci de cupă europeană pentru a-i avea odihniţi în campionat. Chiar îmi spuneam că aşa ceva este posibil doar în ţările sărace ori la echipele tot aşa, unde simpla prezenţă în cupele europene asigură bugetul pe următorul an competiţional. Dar nu şi la o echipă din Norvegia (ba aflată şi în proprietatea unui individ extrem de bogat), ţară unde nivelul de trai este în top ten-ul mondial. Iată însă că aproape imposibilul s-a petrecut, Steaua având de înfruntat o altă Molde decât cea pe care o văzusem în meciul cu Copenhagen, o echipă de copii, altfel una foarte validă, cu o condiţie fizică remarcabilă şi cu un joc care în alte condiţii ar fi pus probleme majore oricărei echipe româneşti, inclusiv Stelei din ediţiile anterioare. Ceea ce vreau să subliniez este condiţia fizică absolut excepţională a fotbaliştilor Stelei, cu totul neobişnuită la echipele româneşti. Aici cred că este marea realizare a lui Reghecampf şi a celuilalt neamţ, preparatorul fizic. De fapt, dacă stau să mă gândesc, Steaua de acum se poate compara doar cu o singura echipă din întreaga istorie a fotbalului românesc: cu ... Steaua! Adică aia din perioada 1986-1989, când cheia performanţei era tot preparatorul fizic. Trecând la jocul propriu-zis, să observăm că acesta se desfăşoară într-o viteză (tot atipică la echipele noastre) net superioară, comparabilă cu ceea ce vedem la alde Barcelona sau Real. Se loveşte mult (şi bine!) mingea „din prima”, iar ocaziile create sunt incomparabil mai multe decât golurile înscrise. Asta înseamnă pur şi simplu că se ratează foarte mult. Ciudat e şi „omul de gol”, numitul Rusescu, cel care după alură pare mai degrabă bucătar, nu fotbalist. Având însă imaginea „Dinţosului” încă proaspătă în memorie, problema nu mai pare atât de gravă, cu atât mai mult cu cât Rusescu înscrie constant prin nişte execuţii adesea memorabile. Una peste alta, mă declar încântat nu neapărat de locul Stelei (1, cu 3 puncte avans) în grupă, ci de jocul ei. Calificarea, zic eu, e deja rezolvată. S-o vedem şi la primăvară, deşi cred că o să joace în Europa League până hăt, spre sară.