Doru POPOVICI

Alaltăieri, un tribunal din capitala patriei şi-a prelungit programul obişnuit de lucru cu multe ore. Motivul? Audierea unui grup infracţional reunit în formulă completă pentru prima oară în cei peste 3 ani de când procesul este pe rol. Membrii acestei bande, cunoscută în lumea de dinafara pârnăii prin sintagma „domnii investitori”, sunt în număr de 8, iar ceea ce spune rechizitoriul este că pe durata câtorva ani, dumnealor au măsluit ceva acte de vânzare/cumpărare de fotbalişti, păgubind niscai cluburi cu vreo 10 milioane de euro şi implicit statul român (varianta fiscală!) cu circa 1,5 milioane, tot de euroi. Domnii aceştia, priviţi prin această prismă, par astfel să fi investit mai puţin decât se crede şi decât declară ei înşişi în fotbal, şi infinit mai mult în propria bunăstare. La o cercetare nu neapărat amănunţită, banda pare (şi chiar aşa şi este) una absolut eterogenă: întâlnim aici fotbalişti care au adus glorie ţării (Gică Popescu) dar şi faste panarame pe gazon (Jean Pădureanu), demnitari pe vechi şi pe nou (alde Copos, care din C.C. al U.T.C. din vremea lui Ceaşcă a sărit direct în funcţia de vicepremier al României , cică, democrate) dar şi infractori sub toate regimurile (alde Giovani Becali, bişniţar de bilete pe vechi, de unde şi statutul de „dizident”!, dar şi de carne vie – de fotbalist – pe nou), oameni cu statut incert, precum alt traficant – de butelii şi de şaorme – numit Borcea, ori fostul securist Neţoiu, devenit nu se ştie ce. Cât despre Meme Stoica, lăsaţi, că nici el nu ştie ce e: inginer, lătrău sau doar un maimuţoi? Dintre toţi, singurul care s-a grăbit a-şi recunoaşte golănia, ca atare putând fi chiar suspectat de ceva rudimente de demnitate, este Gică Popescu. Ceilalţi audiaţi, probabil şi fiindcă n-au nici o cale de scăpare, au băgat-o fie p-aia cu „încrederea în justiţia română”, fie s-au dedat la istericale – doar pentru astea, şi tot i s-ar cuveni câţiva ani de bulău -, precum numitul Ion (la export, „Giovani”!) Becali. Cel mai tare a fost, însă, borfaşul ăl’ bătrân, zis Tata (blaturilor!) Jean, zis Lordu’ (!!?) care a scornit una vecină cu Oscarul pentru comedie: „Cum să acuze un om în vârstă de incorectitudine?”. Ştii ce-i nasol, Lordălăule? Că de toate porcăriile ăstea te-a acuzat o ţară-ntreagă încă de pe când erai tânăr. E drept că şi Justiţia se mişcă mai încet decât blaturile tale de-o viaţă. Dar, totuşi, se mişcă.