Doru POPOVICI

Au fost şi în acest weekend câteva veritabile evenimente sportive, unele lesne de anticipat în desfăşurarea lor, altele de-a dreptul halucinante ca evoluţie a scorului. S-ar cuveni să încep cu demonstraţia de handbal a fetelor noastre de la Râmnicu Vâlcea, a căror evoluţie de vis la Ljubliana (împotriva lui Krim Merkator, echipă care cu Huţupan în poartă are două trofee Liga Campionilor) m-a făcut să uit jenanta evoluţie a unora dintre ele la recentele Mondiale. Dincolo de joc şi de scor, am notat senzaţionala revenire a  Luminiţei Huţupan în poartă, ale cărei reflexe, în loc să fie diminuate de vârsta de 41 de ani, sunt parcă mai ale naibii datorită celor 20 de kg pe care cred că le-a dat jos între timp. Îmi vine să visez că dacă mergem cu ea în poartă în Franţa mai avem o şansă de calificare la Olimpiadă. A doua chestie de senzaţie s-a petrecut la Londra: Chelsea a condus-o pe Manchester cu 2-0 la pauză şi imediat după s-a făcut 3-0. La scorul ăsta trebuie să te cheme Ferguson şi Rooney ca să mai speri la ceva, că doar Chelsea nu e Chiajna, chiar dacă încep şi se termină ambele cu aceleaşi litere! S-a terminat 3-3, iar la sfârşitul meciului eram de parcă fusesem eu însumi pe teren: stors ca o lămâie. Habar n-aveam că ăsta avea să fie doar o subţirică încălzire pentru adevărata bătălie a weekendului: finala turneului de snooker de la Munchen, în care aşteptam ca dragul meu Ronnie O’Sullivan să-l bată pe McGuire, cel care reuşise un senzaţional 5-0 (!!) cu uriaşul John Higgins. Ronnie făcuse şi el o minune în sferturi, câştigând cu 5-4, după 0-4, contra lui Higginson! Fanii lui Ronnie ştiu că el nu mai câştigase un turneu de prin 2008. A condus Mc Guire cu 3-0, iar la pariuri cota era deja de vreo 1,12 faţă de 7,80! La 3-1 s-a mai echilibrat. La 5-2 m-am riscat online şi am mers pe mâna lui Ronnie. S-a făcut 5-3. Ca să n-o mai lungesc, a câştigat cu 9-7, dar şi în ultimul „frame”, când era practic victorios, a făcut un fault de 4 puncte care îl putea costa victoria dacă nu rata şi McGuire bila albastră! A fost (au spus-o şi comentatorii) cea mai frumoasă finală văzută vreodată. Go, Ronnie!