Gabriel MANȚĂ

Iar câştigă Steaua Cupa UEFA. Iar se găsesc câte unii să-i sufle în pene lui Becali ca să-l urce pe capotă. Toate astea s-au mai fumat şi se vor întoarce tot împotriva echipei. Faţă de umilirea jucătorilor, este extrema cealaltă. Lăcătuş a păstrat măsura, spunând că dintr-o asemenea grupă era absolut normal ca Steaua să se califice. Poalele în cap sunt pentru că lumea s-a obişnuit ca Steaua lui Becali să nu mai aibă treabă cu firescul. Totuşi, acum este momentul lui Ilie Stan. Are dreptate să-i convină prelungirea sezonului, Steaua a început să se simtă ca acasă şi să joace bine pe Arena Naţională, iar meciul cu sibienii este mai mult decât abordabil, în timp ce Dinamo se deplasează la Trombetta. Dacă iese bine, vă daţi seama că duminică Steaua va câştiga şi campionatul...

În schimb, Vasluiul, dacă tot a avut calificarea în propriile mâini, a scăpat-o printre degete. Greşeala lui Gerlem de la primul gol ar trebui să-i convină lui Hizo, are pe cine să dea vina. Că altfel se termina 0-0, în dulceagul său stil clasic. E drept, au căzut jucătorii ca spicele patronului, dar există şi cineva concret pe care chiar se poate arunca vina cea mare: Wesley. Singura revanşă pe care şi-o poate lua brazilianul este în meciul următor, cu Rapid. Exact vecinul de la etajul superior. Va fi greu, căci rapidiştii îşi pot compromite rezultatele din tur în cazul unei noi înfrângeri. Oricum, se ştie, când se întâlnesc Hizo şi Lucescu jr. scade cota la X.

În timp util pentru a-l cuprinde în aceste rânduri a fost şi meciul Barcelonei cu Al Sadd, semifinală la aşa-numitul campionat mondial al cluburilor. Evident, a fost ţesătură de pase, dar la două viteze mai jos. Senzaţia a fost că dacă Barcelonei îi trebuia 10-0, atâtea dădea. Arabii nu ştiau nici să se apere, de atacat nici nu mai vorbim! Au ieşit patru goluri, scor exagerat, din moment ce trei dintre ele au fost de portar. În rest, plictiseală maximă, noroc cu cei doi comentatori care au avut grijă să ne distreze. S-a distins Manolo, ca un actor care spune poveşti copiilor îşi modula vocea când enunţa chestiuni de o importanţă colosală. În fapt, banalităţi sau direct aberaţii.