Doru POPOVICI

Acum trei zile, un fel de Naţională a României, căreia nu-i lipseau decât antrenorul şi fotbaliştii pentru a părea chiar o echipă de fotbal, s-a dedat la pârjolit iarba braziliană într-o tentativă pe muchia disperării de a pierde cât mai „onorabil”, fi-i-ar onorabilitatea! A reuşit exact ce şi-a propus, pe lângă asta mai existând şi o a doua ţintă, lovită şi ea fix în cap: distrugerea definitivă a unei sărbători cu valoare unicat, Ronaldo, unul din simbolurile sportive planetare, cred eu, merita o cu totul altă festivitate, nu una înecată în gunoi românesc. Este aici vina federaţiei braziliene care însă presupun că nu s-a gândit nici măcar o secundă că poate exista atâta nesimţire. I-aş întreba pe numiţii Sandu, Mutu, Săpunaru, Tamaş şi Raţ, ba şi pe dl Goe-Lucescu, cum s-ar simţi dacă la festivitatea aia de inaugurare a stadionului ăluia mare Argentina ar trimite în loc de Messi, Higuain şi Di Maria o gaşcă alcătuită din fotbalişti de la Godoy Cruz şi C.A. All Bozs. Nu e cazul, fiindcă argentinianul de pampas are altă educaţie decât bagabontul de Dâmboviţa. Era să fie şi mare sărbătoare; a fost doar o golăneală. Iar ca rahatul să aibă şi moţ, acesta a purtat şi un nume: Tătăruşanu, pe care l-au apucat reflexele taman când, în loc să şi le etaleze, mai bine s-ar fi dus să se pişe.

În cu totul alt plan, dar având drept reper principal aceleaşi ifose de maimuţe, se situează apriga bătălie fără combatanţi pentru ocuparea postului de selecţioner, post pe care în Brazilia se deplasase... nimeni, înlocuitorul celorlalţi Nimeni (cu acte!) din ultimii câţiva ani. Ei bine, după ce mi s-a indus apăsat ideea că alesul este Hagi, ba încă şi flancat de alte 2-3 nume al căror principal rol cred că era cel de redare a speranţei (în ceva, cândva...), iată că domnişoara Hagi se vădeşte a avea niscai sensibilităţi gemene cu cele ale oricărei alte domnişoare la prima sa apariţie la balul de la Căminul Cultural, şi care refuză orice invitaţie la dans pretextând că ăla-i prea scund, ălălalt prea înalt, ăilalţi fiind prea graşi, slabi, proşti, deştepţi, prea tineri ori prea bătrâni. În loc să între în horă, dacă tot declarase de ’j’de mii de ori că dacă nu dansează moare, domnişoara Hagi se pitulează în colţul cel mai întunecos al Căminului Cultural unde, împreună cu mă-sa şi bunică-sa, se pun la bârfit pe ăi’ din horă, ba şi pe cei din orchestră, care nu cântă cum i-ar plăcea ei. Apropo: nu zicea Mutu că idolul lui e Hagi? Vedeţi cum se leagă între ele marile caractere?