Doru POPOVICI

Un proverb englezesc în traducere absolut fidelă zice că „mai binele este duşmanul binelui”. Ideea e că atunci când ţi-e pur şi simplu bine, dacă încerci să-ţi fie şi mai bine, s-ar putea să nu iasă tocmai cum ţi-ai propus, ci dimpotrivă. În meciul cu Bosnia, echipa noastră a jucat bine. Nu ca o minune a lumii, ci ca o echipă normală, cu jucători normali, care înţeleg că prezenţa în echipa ţării tale este realizarea supremă în carieră şi ea se cere onorată prin luptă, devotament, implicare, dincolo de realizările personale ale fiecăruia aflându-se ideea că în minutele petrecute pe teren tu reprezinţi ţara întreagă. Acest lucru s-a văzut pentru prima oară, după fix un deceniu, în meciul de vineri. Jucătorii n-au venit să facă figuraţie, nici să-şi menajeze pretenţioasele copite pentru mult mai importantele lor meciuri din Liga a 2-a rusească ori din îndrăcitul campionat bulgar. Au venit să lupte pentru România, pentru milioanele de dezamăgiţi care de zece ani încoace nu aşteaptă neapărat să facem scor cu Franţa ori Italia, nici să învârtim mingea ca Barcelona, ci doar să-i vadă pe cei de pe gazon că joacă, atât cât poate fiecare, dar fără să se prefacă. N-au jucat toţi extraordinar, de exemplu Torje, de la care eu personal aşteptam minuni. A fost, zic eu, cel mai slab de la noi. Dar poate cineva să spună că nu a dat tot ce putea da el în acest meci? Ei bine, deşi echipa a arătat chiar a echipă, iar meritele lui Răzvan Lucescu nu pot fi nici ele contestate în pregătirea acestui meci, iată că minunea s-a produs: la sfârşitul singurului joc bun făcut de Naţională sub comanda lui, Răzvan şi-a anunţat demisia. Nici o pagubă! Spre deosebire de alţii, merg pe ideea că abia acum, când a renunţat la câţiva maimuţoi în moţ cu Florescu, şi-o fi dat şi ele seama că din cauza selecţiei lui imbecile România a ajuns în situaţia catastrofală în care se află încă. Tocmai de aceea, m-am entuziasmat, chiar excesiv, când am aflat că Hagi este în pole-position pentru a-l înlocui. Numai că ieri, în „Adevărul”, am citit o declaraţie halucinantă conform căreia prima grijă a lui Hagi după preluarea postului va fi aceea de a-i convinge pe Rădoi şi pe Chivu să revină! Păi de ce, domnule selecţioner? În afară de tălpi în clavicula adversarilor, respectiv somn în ghete, prin ce s-au făcut remarcaţi ăştia „exemplu pentru jucătorii mai tineri”? Gică, dacă tot ai luat-o în direcţia asta, de ce nu l-ai convinge şi pe „Guriţă”? Că „Pisică” e gata convins. E convins şi că e portar. Numai el.