Doru POPOVICI

De vreo două săptămâni încoace, mai întâi ca un zvon devenit apoi ştire şi la sfârşit program guvernamental, ne-a lovit vestea construirii unui număr aproape neverosimil de săli polivalente: 30 de bucăţi, dintre care una urmează a fi contruită fix la Suceava. Ei, da, era şi vremea să facem acest pas mic pentru om, mare pentru omenire, după ce preţ de vreo 40 de ani, când ziceam „Polivalentă”, o scriam cu majusculă, fiind numai una la părinţi/cum e Fecioara între sfinţi” sau cam pe-acolo, că poeţi suntem cu asupra de măsură.

Foarte interesantă această iniţiativă, cu atât mai mult cu cât măgăoaiele vor avea, zice ştirea capacităţi cuprinse între 5.000 şi 15.000 de locuri, ceea ce înseamnă că până şi cea mai mică va fi egală cu unica de până acum, Polivalenta din Bucureşti. Ei bine, ce ştie ea să facă? Adică la ce slujeşte o asemenea sală? Din câte ştiu eu, polivalenţa ei este mai degrabă o bivalenţă, adică în ea se desfăşoară două genuri de manifestări: competiţii sportive şi concerte. Faptul că nu există în România suficiente săli ne-a privat de-a lungul timpului de organizarea unor competiţii importante şi ne-a pus şi în situaţii măcar bizare: amintiţi-vă doar de finala Champions’ League la handbal feminin de anul trecut când, neavând o sală proprie care să atingă standardele cerute de Federaţia Internaţională, Oltchim Râmnicu Vâlcea a ajuns să joace tocmai la Bucureşti, în Polivalenta aia. Unica. Dar şi... fără suporteri!! Asta, deoarece biletele se vânduseră, toate, la Bucureşti, nu şi la Rm. Vâlcea. Ei, acum, că vom avea (staţi liniştiţi, nu suntem la New York, unde celebrul stadion Shea a fost dărâmat în 2008 şi înlocuit cu City Field, construit în exact un an!) prin 2016 tot câte 3 săli la 4 judeţe (în medie 0,75 săli/judeţ!) viitorul ne atârnă în faţă, cum zicea un maior din unitatea mea militară. Să te ţii de paranghelii şi chermeze în polivalentele-astea din care Guvernul dă la tot cartierul: n-are Guţă repertoriu cât să cânte la toţi guţerii prin toate polivalentele virtuale ale patriei (sper însă să aibă zile cât să apuce să cânte în ele, că dacă termenul e 2016, probabil că prin 2043 le vom vedea „la roşu”) şi n-are anul câte Crăciunuri ar putea acoperi Fuego şi mă-sa, cu colinde din alea simţite. Cât despre competiţii sportive, mai vorbim. Când orele de educaţie fizică din şcoală se vor înmulţi. Deocamndată se înmulţesc doar fast food-urile.