Expoziţia de fotografie “Marionete”

La Muzeul de Istorie din Suceava s-a deschis vineri expoziţia de fotografie “Marionete”, realizată de liceenii Ada Mocanu şi Flavian Berar.

Organizată de Muzeul Bucovinei şi Colegiul de Artă “Ciprian Porumbescu” Suceava, expoziţia etalează circa 30 de imagini fotografice, cu precădere portrete, alb-negru şi color.

O reflecţie proaspătă cu privire la puterea imaginii

O expoziţie care ilustrează, aşa cum a remarcat în cuvântul de deschidere directorul colegiului de artă sucevean, prof. Marielena Pancu, “preocupările neaşteptate” ale unor elevi, despre care s-a arătat convinsă că vom mai auzi în viitor manifestându-se ca artişti fotografi.

Chiar dacă prin generic (“Marionete”) expoziţia sugerează o expresivitate manipulată, fotografiile se înlănţuie într-un discurs vizual în care chipuri, atitudini, ipostaze promovează o reflecţie proaspătă cu privire la puterea imaginii. Cât despre marionetă, am putea uza de opinia lui Paul Claudel, care spunea că aceasta “nu este un actor care vorbeşte, ci o vorbă care acţionează”.

Doi autori şi “o singură lucrare, rotundă, povestea unui chip văzut şi nevăzut…”

Vernisajul a oferit prilejul unui veritabil spectacol al prezentatorului, artistul vizual şi poetul Constantin Ungureanu BOX, care, după un “Preludiu” versificat, a marcat momentul deschiderii “în ajun de naşterea mântuitorului nostru, Domnul Mihai Eminescu”, şi a subliniat faptul că “cei doi arhangheli (Ada Mocanu şi Flavian Berar) ne propun o temă de meditaţie sub semnul certitudinii zodiacale a Demonului artei şi anume foto-poezia”.

Accentuând “caracterul metafizic al acestui poem” (care “ne atrage atenţia prin unitatea temelor şi a simbolurilor”, prin “dialogurile dintre personaje”, dar şi prin “dialogul lucrărilor în sine”), Constantin Ungureanu BOX, care a mărturisit că citeşte expoziţia “ca pe un poem circular” care-l poartă “în jurul întregului mesaj din detaliu în detaliu”, a salutat prezenţa publică a doi autori cu “o singură lucrare, rotundă ca o expoziţie de foto-portret, povestea unui chip văzut şi nevăzut…”.

O poveste “centrată pe imaginea unui autoportret, un chip ce suferă, se bucură, dar mai ales se miră”

O expoziţie în care “întreaga poveste este centrată pe imaginea unui autoportret, un chip ce suferă, se bucură, dar mai ales se miră”.

O poveste în care “linia melodică alternează atât în game minore, cât şi în game majore”, în care “ atenţia distributivă fuge de la buzele uşor senzuale şi ochii mari, bizantini, la un gest al braţelor uşor înaripate”, poveste în care, uneori, “zgârcenia mijloacelor de expresie tensionează principiile compoziţionale şi valorile cromatice, aducând un plus de valoare emoţională…”.

Un poem vizual în alcătuirea căruia trebuie remarcată “îndrăzneala autorilor” şi “preocuparea pentru redarea expresiei regizate sau spontane”, studiul şi spontaneitatea fiind “cele două calităţi principale pentru expresivizarea imaginii”.

“Doi îngeri arhangheli”, pe care “necredinţa noastră îi face mai frumoşi şi mai tineri”

Comentând una din fotografiile prezentate, Constantin Ungureanu BOX s-a apropiat de sfârşitul expozeului său spunând că “povestea acestui poem vizual în discursul său plastic vrea să se încheie cumva cu enunţul unei morţi regizate, un sfârşit tragic care nu va avea loc”. Un sfârşit a cărui compoziţie “se desfăşoară în crucea înscrisă într-un dreptunghi, unde liniile de fugă ale unei căi ferate duc spre nicăieri”.

“Dacă nu credeţi în aceşti doi îngeri arhangheli - a încheiat el - vă rog să-i atingeţi c-o strângere de mână şi să-i priviţi în ochi aşa cum a făcut Toma Necredinciosul. Necredinţa lui a întărit existenţa Dragostei. Îmi asum responsabilitatea de a spune că şi necredinţa noastră îi face mai frumoşi şi mai tineri”.

“Orice experienţă este un câştig!”

Şi dacă cei doi autori s-au limitat doar la a mulţumi celor care i-au susţinut în realizarea acestei expoziţii, precum şi celor care au răspuns invitaţiei de a participa la vernisaj, prof. Niculai Moroşan, din postura de dascăl şi de diriginte al unuia dintre ei, a apreciat curajul celor doi tineri de a ieşi în public şi a catalogat expoziţia (prima pentru Flavian Berar şi cea de-a treia pentru Ada Mocanu) ca fiind o experienţă. “Iar orice experienţă - aşa cum a subliniat el - este un câştig!”.