Doru POPOVICI

Ziarul „Adevărul” de ieri prezintă pe o pagină întreagă ultimele evenimente de la Firenze. În centrul acestora se află, ca mai mereu, domnul Mutu, ale cărui ultime (dar în nici un caz ultimele, staţi liniştiţi!) ghiduşii au reuşit să-i înspăimânte până şi pe puţinii apărători care-i mai rămăseseră, în frunte cu Sinişa Mihajlovici. Povestea, în rezumat, zice că la petrecerea de Crăciun la care luau parte toţi jucătorii şi oficialii Fiorentinei, domnul Mutu a făcut act de prezenţă, dispărând după doar câteva minute. Mai mult, a doua zi nu s-a prezentat la antrenament, trimiţând doar nişte SMS-uri câtorva coechipieri, în care spunea că a plecat cu avionul în... Republica Dominicană! Unde, mai zicea în SMS-uri, vremea era superbă, numai bună de plajă, aşa că urma să mai rămână câteva zile. Chestia cea mai stranie e că toată povestea cădea din cauză că de pe aeroportul din Firenze (ca şi de pe multe altele din toată Italia) nu decolase de zile bune nici un avion!! Dacă n-ar fi fost tocmai scăpat de suspendare, te-ai putea gândi că era pur şi simplu drogat. Dacă ar mai avea 17 sau 18 ani, ca atunci când refuza să iasă de pe teren când antrenorul lui, Dobrin, îi ceruse înlocuirea, ai putea da vina pe teribilismul bag scuzabil prin vârstă. Dacă ar fi fost fotbalist la Piteşti sau la Ceahlăul, probabil că i s-ar fi tolerat golănia pe motiv de superstar al echipei. Dar nimic din toate astea nu stă în picioare: drogat probabil că nu era, deoarece nu cred că oficialii Fiorentinei nu-i fac control zilnic, 17 ani avea acum vreo 14, iar până să ajungă să joace din nou în România mai e teoretic ceva vreme (deşi mă tem că în lumina acestor ultime evenimente s-ar putea să-l vedem acasă mai curând decât credeam până zilele astea). Iar dacă scormonim în memorie, cu toată greaţa de la sine înţeleasă, vom vedea că şirul cretinismelor la care s-a dedat Mutu de-a lungul întregii sale cariere caricaturale este lung de tot, cele mai multe fiind premiere mondiale absolute. De aici se desprinde concluzia că băiatul ăsta nu are minţile acasă. El este, pur şi simplu, iresponsabil. Atât în raport cu sine însuşi, cât şi în relaţia cu ceilalţi, indiferent cine ar fi aceştia: colegi, antrenori, familie, oficiali, români, englezi, italieni, femei, bărbaţi etc. El nu este un geniu neînţeles, măcar pentru simplul motiv că nu este geniu. Iar de înţeles l-ar putea eventual înţelege doar alţi iresponsabili de care fotbalul nostru n-a dus niciodată lipsă. Fără alte incursiuni în istorie, declar deschisă lista cu numiţii Răducan „blocnotes” şi Mitea. Vă las plăcerea de a o completa cu ce nume ştiţi.