Doru POPOVICI

Poate că n-o să vă vină să credeţi, dar în ultimele săptămâni am urmărit Campionatul Mondial de Fotbal feminin under 20. Competiţia s-a desfăşurat simultan cu Europeanul de băieţi under  19. La fete a câştigat Germania, după o finală oarecum surprinzătoare contra Nigeriei, în timp ce la băieţi a câştigat Franţa în dauna Spaniei, ceea ce pentru mine a fost nu o dramă, dar mi-a provocat niţică supărare, întrucât Spania jucase  absolut luminos, ba unul din puştii ăia executase în „sferturi” şi un penalty într-un fel nemaivăzut, fabulos. Revin la fete: Germania a jucat extraordinar, dincolo de tenacitatea specific nemţească arătând şi niscai virtuţi tehnice pe care puţini dintre fotbaliştii noştri de primă ligă le au. Iar dintre proaspetele campioane mondiale mi-a reţinut atenţia o domnişoară, pe nume Popp, care zău că ar avea loc în oricare echipă de top de la noi, dar nu numai. E soiul „boldozer”, vânjoasă. La asta însă se adaugă o viteză excepţională şi un simţ al porţii cu totul remarcabil, dovadă că a câştigat titlul de golgheter înscriind nu mai puţine de 9 goluri în 6 partide! ... Ba şi din toate poziţiile: de la 35 de metri cu un şut-bombă, din dribling pornit de la centru, din penalty, cu stângul, cu dreptul, cu capul! Şi să nu credeţi că fotbalul feminin de azi mai seamănă în vreun fel cu divertismentul de acum 5, 10 sau 25 de ani. Nici pomeneală: e fotbal adevărat, tehnic şi rapid, singura diferenţă faţă de cel masculin fiind aceea că aici, la femei, lipsesc de regulă intrările criminale, flegmele în aer sau ţintite pe adversar ori semnele obscene către tribune. Aş zice chiar că, la cel puţin un procedeu, fetele stau mult mai bine decât băieţii: la stopul pe piept! Alaltăieri, în timpul finalei, am avut şi explicaţia pentru jocul ieşit din comun al domnişoarei Popp: este elevă la ea acasă, în Gelsenkirchen, dar joacă în campionat la Duisburg. Merge doar la meciuri, în rest antrenându-se tot acasă, cu juniorii lui Schaulke 04. Băieţi, să fie clar. Mă mai gândesc că dacă tot se poartă naturalizările de străini, ce-ar fi s-o facem româncă? Mai ales că la fizic e cam ca „Săgeată”, poate un pic mai solidă, şi sigur mai rapidă! Iar numele Popp e chiar românesc, dacă eliminăm ultimul „p”.