Doru POPOVICI

S-a-ncins fotbalul pe toată planeta: se joacă în campionate sau în cupe în Europa, America de Sud şi Africa într-o veselie, cu o frecvenţă nebună, de 2-3 ori pe săptămână, sub presiunea Campionatului Mondial. În Anglia, cel puţin, demenţa e totală: când nu e campionat, e F.A. Cup, când nu-i nici asta, atunci e Carling Cup... şi staţi că încă n-au început cupele europene, unde aceleaşi echipe mai au de încă mult de prăşit, că toate vânează măcar semifinalele. În asemenea condiţii, nu e de mirare că mai apar accidentări, unele de-a dreptul groaznice, mai apar surprize (atunci când, pentru a-şi menaja titularii, vreun antrenor de echipă de top mai apelează la rezerve ori când înşişi titularii tratează cu sictir vreun adversar pe care-l consideră net inferior) şi, ceea ce e cu adevărat neplăcut, te trezeşti tu, parior nevinovat, victima acestor întâmplări.
Dintre toate competiţiile în derulare, cea mai imprevizibilă este, fără îndoială, Cupa Africii, asta în care, ca orice naţie cu adevărat africană, suntem şi noi binişor reprezentaţi! Mai exact am fost, fiindcă alaltăieri angolezii noştri, Carlos şi Ze Kalanga, am fost eliminaţi de Ghana, una din puţinele echipe africane cât de cât disciplinate. Dintre echipele calificate în sferturile de finală, marea favorită era, desigur, Coasta de Fildeş. Ar fi de ajuns să zici doar „Drogba” şi deja te trec fiori gândindu-te la ce forţă ofensivă trebuie să aibă această echipă, Didier Drogba fiind unul dintre jucătorii ăia, puţini pe lume, capabili să rezolve de unul singur orice meci, împotriva oricui. Alaltăieri, Coasta de Fildeş a întâlnit Algeria, într-un meci care, fără a fi considerat o simplă formalitate, nu avea totuşi decât un favorit, diferenţa dintre Cote D’Ivoire şi Algeria fiind ca aceeaşi ca dintre Spania şi Bulgaria. În minutul 5, era deja 1-0. Egalarea din finalul primei părţi părea un accident... care însă s-a prelungit până în minutul 90 când, cu un şut uluitor, un ivorian a făcut ordine: 2-1 şi calificarea în semifinale. Imediat am fugit pe teletext: dăduse gol şi Porto, în Cupă, la Estoril, aşa că m-am pus la chiuit: câştigasem 36.219.200 lei (vechi). Revin la Eurosport, şi ce văd? Ivorienii, în ultimul minut de prelungiri, aruncă de 3 ori mingea în aut. Algerienii bat, apoi centrează în careu. Iar aut, iar centrare. La a treia, prăpăd: cap, gol, 2-2. Degeaba chiuială, degeaba „Mihaela, dragostea mea!”, degeaba mă gândeam la Deltă, săptămâna viitoare, în vacanţă: Drogba şi ceilalţi 10 idioţi îmi şutiseră cele 36 de milioane!