Doru POPOVICI

Fie că vrem sau nu, eu sau dumneavoastră, este vremea transferurilor şi deci principalul subiect al comentatorilor. Nici eu nu sunt foarte fericit că o dată sau chiar de două ori pe săptămână ocup spaţiul rubricii cu pseudoştiri legate de pseudotransferurile unor pseudofotbalişti, indivizi care numai în vremuri de restrişte sportivă, ca în România zilei de azi, pot deveni subiecte de presă, în lipsă de altceva.

Marea păcăleală căreia îi cădem victime cu toţii are două „vârfuri de viitură”, ca la inundaţii: cel de vară şi cel de iarnă. Iar dacă vara mai avem ceva alternative, iarna nu ne rămâne decât să luăm la analizat toţi porumbeii care le ies pe gură celor direct implicaţi.

Cu siguranţă că sărăcia, vizibilă în toate cele, de la maşinile second-hand pe care le visăm şi până la băuturile contrafăcute din rafturile buticurilor, se regăseşte şi în fotbal, iar cel mai bine se reflectă în numărul şi mai ales în calitatea transferurilor.

De obicei, un patron sau/şi un antrenor care s-au săturat de un fotbalist din nu contează ce motiv, anunţă că sunt pentru respectivul oferte căcălău. Şi neapărat din Italia, Spania, Germania sau Anglia. Iar preţul oferit (milioane multe) te face pe tine, om care l-ai văzut pe împiedicat de câteva (zeci de) ori, să te îndoieşti de cunoştinţele tale în domeniu ori măcar de simţul analizei. Apoi, cu cât timpul trece, cu atât afli că mai multe cluburi „îl au în vizor” pe împiedicat.  Spre deosebire de economia reală, aici lucrurile sunt uşor inversate: cu cât marfa e mai căutată, cu atât preţul îi scade! Astfel, fotbalistul Cutare, despre care ştiai (şi te mirai) că e ca şi vândut pe 10 milioane, uşor-uşor ajunge la 7, apoi la 5, în cele din urmă rămâne unde era, aducând în loc de profitul inexplicabil o bine meritată pagubă, atât prin salariul tot inexplicabil cât şi prin jocul prestat.

E momentul în care realizezi că nu tu eşti tâmpit, că panarama e chiar o panaramă pe care stăpânul o declarase „la plezneală” supravaloare, doar-doar o „pune botul”  vreun fraier din Europa asta mare.

În final, ţi-e dat să auzi mugind însăşi panarama, la oră de maximă audienţă: „Dacă tragem la titlu, mai bine rămân în ţară!”. Bine, bă.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului „Mai bine-n ţară”!.

Comentarii