Doru POPOVICI

Săptămâna trecută a fost pentru mine una încă mai agitată decât cele obişnuite, asta fiindcă pe lângă îndeletnicirile curente, joi am avut la „Ştefan” Balul bobocilor, ceea ce a făcut ca de miercuri până vineri să-mi ofer vreo 5 ore de somn. De unde şi ideea bine fixată că după ce se va termina tot balamucul, o să-mi ofer un weekend pe mal de ce-o fi, opţiunea întâi fiind Prutul. Sigur că n-au ieşit lucrurile chiar cum am dorit, astfel încât nu am ajuns nici vineri, nici pe Prut, ci abia sâmbătă, dar pe Siret, la Rogojeşti.

Prilej cu care am urmărit meciul Cetăţii, o echipă minunată, dar care nu mai are mult şi retrogradează. Între începutul foarte bun, continuarea doar bună şi starea actuală, de dezastru absolut, ceva pare să se fi întâmplat. Nu ştiu exact ce, dar în mod paradoxal, când în sfârşit avem un marcator de meserie, pe Guriţă, echipa nu mai dă gol. Nici acasă, nici afară. Vreau să nu cred ceea ce îmi spunea un coleg de breaslă mai tânăr, anume că unii dintre jucători, probabil nemulţumiţi de salariu, îşi suplimentează veniturile jucând la pariuri sportive. Unde pariază, aţi ghicit!, pe propria înfrângere, lucru cum nu se poate mai uşor de realizat. Sâmbătă, am văzut o apatie şi o lipsă de imaginaţie cum greu se pot descrie. Poate e doar o pasă proastă, nu ştiu ce să spun. În compensaţie, cumva, la handbal lucrurile stau complet diferit, ai noştri zdrobind, parcă fără urmă de efort, o echipă care altădată era spaima nu doar a ţării, ci şi a continentului. Dacă am ajuns la handbal, să salutăm victoriile, două la număr, ale Naţionalei feminine împotriva Rusiei. Chiar dacă ele au venit în amicale, tot e ceva să le baţi pe alea care te-au terorizat ani de-a rândul. Poate ăsta e semnalul relansării, chiar de a doua zi după încheierea Cupei Mondiale (o competiţie, de fapt, tot amicală) în care fetele noastre au fost de-a dreptul jenante. Cu totul altfel stau lucrurile cu Steaua. Nu, nu aia. Ci tot de la handbal: m-am întors de pe Siret duminică seara, tocmai la timp pentru a vedea meciul absolut senzaţional făcut de Şania şi ceilalţi contra rusălăilor. O victorie care m-a uns pe suflet şi care mi-a scos din oase tot frigul adunat acolo, pe mal… că uitai să vă spun: am dormit în maşină, sâmbătă noaptea, iar duminică, la ora la care Hamilton câştiga cursa, eu scoteam ştiuca a treia. Din patru. Asta după ce s-au dezgheţat firele de nailon care dimineaţă erau ca sârma.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Jurnal de weekend.

Comentarii