Lucian AVRAMESCU

Vino-mi în prag, vino-mi în prag
Colindătorule drag
Dacă eşti, cum te cred, om al colindelor bun
Ad-o pe Maria ta să nască la mine în fân
Irozii din preajmă i-am alungat
Iar pruncul se va naşte, cum e, preacurat

Vino-mi în prag, cu bucurie să-mi vii
Am alături, dragi nepoţi şi copii
Şi cântă-mi ca demult, în mirificul ger
Acelaşi colind leru-i ler, leru-i ler

De nu ştii un colind, dacă-n timp l-ai uitat
Vom scrie un altul adevărat
Dictat de străbunii ce-au murit în război
Dar care-s aici, împreună cu noi

Leru-i ler, leru-i ler, ram de rug şi de ger
Adu-mi pe scări de mătase, din cer
Colinde cu-al naşterii înstelate mister

Colindă-mă bunule colindător
Eşti copil sau bătrân, eşti din soare sau nor
Înger argintat, cu aripi de cocor
Fă-ţi la mine în casă popasul de zbor

Vino cu anul, precum ştii n-am zăvor
La poarta deschisă e umplut un ulcior
Să bei vin din el, aromat, gălbior
Şi ca vinul s-ajungă, să nu-mbete rebel
Eu sufletul meu l-am turnat peste el

Leru-i ler, leru-i ler, ram de rug şi de ger
Sunt case prea multe încuiate de ger
E timpul să cadă, ca zăpada, din cer
Înstelatul mister, leru-i ler, leru-i ler