Lucian AVRAMESCU

Iată-te, înconjurată de Paște

Frumoasă ca  Învierea

Peste tine bat clopote și se învârt denii

Toate zilele încep seara...

Iată-te, înconjurată de Paște.

Vorbeam astfel, îi spuneam cuiva – cui? -

Aceste cuvinte netălmăcite

Poate banului de aur al lunii, dar luna nu se arată în seara asta din nori,

Poate zilei, dar ziua e ca un drum care s-a isprăvit.

Iubita mea nu poate fi înconjurată de Paște,

Ea abia dacă-i înconjurată de mine.

Casa mea în care mama m-a născut ar putea fi înconjurată de Paște

Dar mama, până la miezul nopții, când va învia,

Abia dacă mai respiră un pic din veșnica ei neființă.

Cine, zic, cine, zic, și clopotele bat în cuvinte

De parcă tocmai a înviat cineva, de parcă tocmai a aflat că va învia

Și el se împotrivește.

Toate, bag samă, sunt azi înconjurate de Paște

Iubita mea îmi transmite că butelia s-a isprăvit

La jumătatea drobului din cuptor și la jumătatea borșului din oală

Și eu, mai puțin norocos cu Sfintele Paști trebuie să alerg în satul vecin

Unde se găsesc mereu butelii de aragaz pline.

E o mare agitație pretutindeni

Vinul nefiert în butoaie dă în clocot din nou

Fiindcă frigul l-a prins cu zahăr în oase, în oasele lui de vin, astă toamnă

Și tocmai azi, de Înviere, își amintește că-i ziua renașterii Fiului lui Dumnezeu.

Sunt puțin supărat pe Tatăl Ceresc

Eu nu-mi lăsam copiii răstigniți

Chiar dacă prin asta lumea trebuia să devină mai bună,

Ca orice părinte mă abțineam, băteți-mă pe mine în cuie, aș fi zis...

Firește că Dumnezeu știe întotdeauna ce e mai bine de făcut

El a găsit că e mai pilduitor să-l bată în cuie

Pe piatra crucii veșnicei credințe pe fiul său

Și să-l răpună, pentru povețe, idioții,

Iar proștii, pentru a se desvăța de prostie, să-l umilească.

Iată, zic azi, Doamne, că proștii-s la locul lor

Și asasinii la locul lor, iar tâlharii o duc cum nu se poate mai bine.

Ce să mai vorbim de cuvinte - cuvintele care ucid, ucid mai departe!

Iată-te, înconjurată de Paște, lume a mea,

Frumoasă ca Învierea

Aici, pe partea de pământ unde Hristos a fost răstignit.

În alte poeni n-a fost nimeni răstignit

Fiul Domnului a fost doar ars de viu sau tăiat în patru cu fierăstrăul,

Jupuit de piele sau înecat în droguri.

Mereu e ceva de pus deoparte la capitolul rugăciune,

Religiile toate au fanteziile lor victorioase

Iar popoarele coabitează cu măcelul.

Aici s-a nimerit ca Fiul să Învie

Iar Dumnezeu să aibă dreptate

Oricum, ca tată, am câte ceva să-i reproșez,

Oricum, ca tată, Doamne, puteai găsi, presupun, variante mai miloase,

Lumea, vezi și Tu, n-a devenit mai bună

Îți spun asta deprins mereu să mă cert cu puterea,

Cu tine n-am îndrăznit

Dar în seara asta, când cânt, din tot sufletul, învierea fiului tău

Lasă-mi,  Doamne, fără să te răzbuni,

Curajul acestui reproș.