Lucian AVRAMESCU

Tristă, aproape tragică Zi Naţională. Aleg, din bilanţul nenorocit al anului, ultima cifră pe care o aud. Din 100 de români care-şi caută un loc de muncă doar şapte găsesc. E, zice statistica, cea mai rea situaţie din Uniunea Europeană. Ziua a fost de patinaj plouat pe sub Arcul de Triumf. A nins cu ploaie şi a plouat cu zăpadă. Cică ploaia îngheaţă instantaneu când atinge solul. De ce n-o fi îngheţând în cer? În cer, pesemne, e mai cald decât pe pământ, cu toate că eu ştiam de la şcoală că pe măsură ce te urci în tării temperatura scade. Totul e pe dos. Chiar şi onorul militar dat de galonaţii Armatei, SPP-ului, SRI-ului, Internelor domnului Emil Boc, varianta de avarie a absenţei preşedintelui plecat niţel în Kazahstan, a fost nefiresc şi a bătut mai mult spre băşcălie. Başca niţică încălcare a Constituţiei, dar ce mai contează o schimonosire în plus a cărţuliei bune de jurat pe ea în campanie?  De ce a şters-o din ţară domnul Băsescu tocmai de Ziua Naţională?  A fost o reuniune importantă a OSCE. Ei şi? Câte reuniuni internaţionale n-a ratat preşedintele  nostru în favoarea unor reuniuni intime, cu şpriţuri de folos intern, la Cireşica? Premierul, plouat bine, cu „ploi care îngheaţă la sol”, a inaugurat şi nişte şosele care erau gata de mult şi unele, toate în tronsoane de câte 10 kilometri, care nu vor fi gata niciodată. România se dă pe gheaţă. La vale, mereu la vale, că doar nu s-o da în sus! Prăpastia, de care vorbea explicit şeful FMI, e în jos, ca o fântână fără fund.

Cineva zice, la televizor, că nici în cele mai negre perioade ale mandatelor sale, Ion Iliescu n-a fost urât de atâţia români ca Traian Băsescu, ajuns în sondaje la un procent de aderenţi cu o singură cifră. Da, dar aderenţii ăia fac bani cât toată ţara la un loc, iar bietul votant, ajuns la fundul sacului, face pact şi cu diavolul pentru un pumn de făină care să astâmpere foamea copilaşilor. Altcineva, de astă dată într-o cârciumă din Prahova, afirmă ritos că 60 la sută dintre români n-ar trebui lăsaţi să voteze. De ce? – întreabă nedumerit un altul. De-aia, că sunt proşti şi n-au instrucţia necesară. N-au cultură politică, sunt interesaţi doar de prostioare cu Elodia şi cu cine şi-o mai trage cu cine. Votează, atunci când votează şi indiferent cu cine, votează ca chiorii.

Parada de la Arcul de Triumf se încheie triumfător, în huiduieli adresate din ce în ce mai pipernicitului Boc. Huiduielile erau, evident, pentru altcineva, dar e greu de presupus că se aude până-n Kazahstan. De aceea a făcut preşedintele transferul neconstituţional de autoritate? Să le încaseze iar Boc pentru că, vorba unui confrate al său de partid, încă mai poate duce. Tristă Zi Naţională. Tristă ca România, ca o familie în care intră un violator şi, sub privirile neputincioase ale celorlalţi, le necinsteşte fiica devenită bun de consum. România este un bun de consum pentru câţiva. Iar aceşti câţiva o pun în toate poziţiile, fac ce vor cu ea până când, uzată, o vor arunca la coş.

  P.S.  Când închei aceste rânduri, statistica mă mai împovărează cu o cifră. Ies anual din sistem, unii pentru a lucra în străinătate, alţii împlinind vârsta pensiei, peste 7000 de medici. Intră, direct de pe băncile facultăţii, ceva peste 2000. Puţini. În plus, pentru a deveni doctor şi nu doar purtător de stetoscop petrecut  după gât, îţi mai trebuie nişte ani de experienţă şi şcoală făcută eventual la umbra unei somităţi. Dar de unde atâtea somităţi? Plecaţi, eu nu vă ţin cu sila aici, ordonă, aproape militar, Băsescu, unul dintre pacienţii clinicilor selecte din Viena.