Tiberiu AVRAM

Am văzut zilele trecute o ştire referitoare la o prezentare de modă ieşită din tipare, în sensul că manechinele defilau pe o şosea, într-un sens giratoriu. Dincolo de ineditul situaţiei, am reţinut din ştirea respectivă că „sezonul următor se vor purta pălăriile şi pantalonul scurt, care lasă să se vadă glezna”. Vorbim deci de pantalonul acela pe care în copilărie îl numeam „pantalon de apă adâncă”. Pantalonul lung, care se opreşte brusc, cu câteva degete deasupra gleznei. Ca şi cum croitorul nu ar mai fi avut suficient material sau proprietarul pantalonului ar fi crescut cu vreo 10 cm de când ar fi îmbrăcat ultima oară respectivul obiect de vestimentaţie. Dacă apare cineva astăzi pe stradă îmbrăcat cu astfel de pantaloni, lumea îl va privi, în cel mai fericit caz, cu îngăduinţă. Dar s-ar putea ca, din sezonul următor (habar n-am ce înseamnă asta, „din sezonul următor”), să vedem o grămadă de oameni pe stradă cu pantalon scurt „care lasă să se vadă glezna”. Adică, cu pantaloni de apă adâncă.
Chestia asta mă scoate mereu din sărite. Apar câţiva oameni (creatori de modă) şi spun: „anul acesta se poarta culoarea căcăniu cu picăţele”. Şi sare toată omenirea şi cumpără haine în culorile căcăniu cu picăţele.
Se ştie că toată această poveste cu culorile care se poartă în fiecare sezon e dictată, pe plan mondial, de marile corporaţii de confecţii în înţelegere cu creatorii de modă. Producătorii de confecţii îşi pregătesc miile de tone de material în căcăniu cu picăţele, iar creatorii de modă anunţă culoarea sezonului. Şi dă-i apoi măcel între muritori pentru procurarea de haine în căcăniu cu picăţele.
Astăzi e ridicol să porţi „pantaloni de apă adâncă”. Sezonul următor s-ar putea să fie însă o modă. Ce azi e ridicol, mâine e cool. De ce? Pentru că zice nea creatoru` de modă.
Nu am nimic cu moda, Doamne fereşte! Oricine cred că admiră o haină elegantă, un obiect de vestimentaţie nou, altceva decât ce a văzut până la un moment dat. Dar mă enervează teribil aceste generalizări. Nu porţi chiloţi marca Cătălin Botezatu, atunci înseamnă că eşti un ţăran prost. Nu porţi culoarea verii, eşti, ca să fiu elegant, retrograd. Şi că tot am pomenit de Botezatu. L-am văzut acum ceva vreme la un post tv cum discuta în contradictoriu cu o femeie, iar ea i-a spus la un moment dat că la nu ştiu ce petrecere a venit îmbrăcată foarte elegant. Iar el, maestrul, i-a trântit-o în faţă, spunându-i că da, era elegantă, dar pălăria ei nu se mai purta de anul trecut. Deci, degeaba eşti îmbrăcat elegant. Dacă vine nea creatoru` sau tanti creatoarea şi îţi spune că nu se mai poartă din sezonul trecut hainele cu care eşti îmbrăcat, atunci te-a umplut de, vorba aia, respect.
Creatorii de modă par şi ei loviţi, din când în când, de criza de inspiraţie. Însă rezolvă simplu problema: ne anunţă că, în anul crizei lor de inspiraţie, se poartă fustele bunicii. Şi uită cum hainele despre care spuneau, cu câţiva ani înainte, că sunt depăşite devin brusc extrem de „la modă”. Te cruceşti, nu alta.
Partea proastă este că milioane de oameni din întreaga lume respectă cu sfinţenie „culoarea sezonului” anunţată de creatorul de modă, un adevărat guru pentru ei. Aş spune că e manipulare, dar aş exagera. I-aş supraestima şi pe creatorii de modă, dar şi pe discipolii fanatici sau parţial fanatici.