Tiberiu AVRAM

Cred că numărul de şoferi inconştienţi care există în ţara asta nu-l depăşeşte pe cel al pietonilor inconştienţi. Avem şoferi care dacă nu depăşesc suta în localitate nu se simt bărbaţi adevăraţi, şoferi pe care îi doare în cot de prioritate, care depăşesc pe linie continuă, care se aruncă nebuneşte în depăşirea coloanelor auto. Printre cei care mă enervează cel mai mult sunt cei care te bliţează şi te claxonează atunci când circuli în oraş cu viteza legală. Vin în spatele tău, ameninţător, şi pe lângă semnalele acustice şi luminoase, îi vezi cum dau disperaţi din mâini şi te înjură pentru că ai nesimţirea să circuli cu viteza legală şi să nu-i faci loc lui, şmecherul cartierului. Multe ar putea fi spuse despre acest gen de şoferi, pentru care şoseaua reprezintă singurul loc unde se pot afirma şi ei în viaţă, singurul loc unde pot ieşi în evidenţă, chiar dacă doar prin prostie sau inconştienţă.
Dar nici cu pietonii nu mie ruşine. Ştiu unii pietoni, au învăţat ei de undeva, că dacă pui piciorul pe trecerea de pietoni, şoferii sunt obligaţi să oprească. Corect. Şi mai ştiu ei că, la o „zebră”, pietonul e stăpân. El, pietonul, face legea. Corect, din nou. Sunt convins că orice pieton ştie că, înainte de a se angaja în traversare, trebuie să se asigure. Problema apare când sunt aplicate aceste drepturi ale pietonilor. Cum se asigură? Se uită în stânga şi pune rapid piciorul pe trecerea de pietoni, chiar dacă maşina este la câţiva metri de zebră? Sunt convins că orice conducător auto a avut parte de astfel de întâmplări care au făcut să-i stea inima în loc. Cred că se pot număra pe degete şoferii care, când mai aveau un metru sau doi până la zebră, nu s-au trezit cu un cetăţean inconştient pe trecerea de pietoni. Şi atunci, chiar dacă circuli cu 30 de kilometri la oră, tot rişti să îţi intersectezi traiectoria maşinii cu cea a pietonului. Cine e vinovat? În astfel de cazuri, normal, pietonul. Dar poliţistul care vine la locul accidentului are varianta şoferului şi cea a pietonului. Balanţa o înclină declaraţiile martorilor, care, dacă nu sunt şoferi care ştiu să aprecieze ce şi cum, dau cu siguranţă dreptate pietonului.
Circulaţia crâncenă de pe străzile Sucevei este îngreunată, în multe cazuri, şi de pietoni. Să nu-mi spună vreun şofer că nu a fost niciodată victima unei adevărate ştafete a pietonilor. Se angajează câţiva pietoni în traversare, iar tu, şofer, le dai, normal, prioritate. De cealaltă parte a drumului, câţiva pietoni stau şi se uită nehotărâţi. Nu se angajează în traversare odată cu ceilalţi. Privesc şi aşteaptă. Ai impresia că o fac intenţionat. În momentul în care pietonii angajaţi în traversare au trecut axul drumului, atunci cei de pe trotuar pun şi ei piciorul pe zebră. Chiar atunci, tu, şoferul, tocmai te pregăteai să porneşti. Firesc, opreşti, să le dai prioritate şi celorlalţi care, parcă e un făcut, se mişcă întotdeauna ca la reluare. Îţi vine să te dai cu capul de plafon sau de bord dacă pe trotuarul de pe care au trecut primii pietoni se află acum alţii, care aşteaptă ca cei de pe zebră sa ajungă la axul drumului şi aşa mai departe.
Nu vreau să spun că pietonii ar fi mai răi decât şoferii. Sau mai vinovaţi pentru producerea unor accidente. Dar necunoaşterea legislaţiei rutiere de către mulţi pietoni, necunoaşterea condiţiilor în care poate opri în timp optim un autovehicul, face viaţa pe şosele mult mai grea şi mai riscantă. Atât pentru şoferi cât şi pentru pietoni.
Eu spun că am început să fiu un pieton disciplinat de abia după ce mi-am luat carnetul auto. Această teorie a mea este împărtăşită de mai toţi cunoscuţii care au carnet auto. Din păcate, nu toţi pietonii au carnet auto.