Alina MUNGIU-PIPPIDI

Indiferent ce griji aveţi zilele astea, probabil că sunt lucruri care nu pot fi evitate. Gerul e mare, presiunea la gaz scade, guvernul a ajuns cu buzunarele aşa de goale că nu-i mai lasă pe pensionari să lucreze, şi mulţi din ai noştri care lucrau în străinătate văd cum se topesc locurile lor de muncă în criza generală. Trebuie să fie o enormă cantitate de griji din acestea, normale, care se ţes în jurul nostru şi prin noi, în timpuri din astea, incerte, mai mult decât în timpuri senine, iarna mai mult decât vara, griji pe care dacă eşti atent le poţi la rigoare auzi fremătând.

Dar această îngrijorare colectivă, firească, e pe planul doi zilele astea, faţă de o alta mult mai pregnantă şi invazivă. O enormă cantitate de oameni au grija carierei: vor prinde ceva la alegerile astea, sau vor rămâne pe dinafară? Firele de telefon sunt înroşite; eterul e bruiat de apeluri; uşile noilor demnitari sunt literalmente luate cu asalt de oameni care vin să se autopropună. Ai crede că un partid care vine la guvernare are un fel de pregătire, mai ales că sunt trei săptămâni de când ştie fiecare ce minister ia, şi că e destul să scoată din sertarul de la Resurse Umane CV-urile celor pregătiţi în domeniul A sau B, mai ales după ce poziţiile de miniştri, care sunt politice, s-au dat deja. Dar nu e deloc aşa. Nu există sertare de CV-uri, şi oricum nu sunt puse pe specialităţi. Există doar liste de persoane care au făcut servicii, şi care nu stau la locul lor de pe listă, ci se împing mai tare sau mai încet, şi nu neapărat într-o direcţie anume, ci în fiecare zi unde au auzit că încă nu s-a dat. Au o listă de pe care taie mereu, când primesc telefoane cu ştiri proaste, câte ceva. S-a dat secretariatul general? Ghinion. Şi ultimul secretariat de stat la dezvoltare? Atunci poate o agenţie. Oricare. Sau rezervă la Parlamentul european. Sau consilier la X sau la Y.

Această fojgăială face un asemenea zgomot că nu te poţi concentra la lucruri reale, criza, de exemplu, despre care nu ştim mare lucru. Grijile noastre şi grijile lor sunt periculos de disociate. Ceea ce se întâmplă nu e normal. Ar fi trebuit să dureze trei zile, nu trei săptămâni. Şi să se termine la nivelul secretarilor de stat. Aşa cel puţin este legal, dar de peste zece ani nu mai reuşim să punem stavilă abuzului de politizare din viaţa noastră publică, care, având în vedere cât de precar organizate sunt partidele, este şi un abuz de incompetenţă. Din anul 2005 prefecţii au devenit apolitici. Liberalii întâi, şi noul guvern acum redistribuie însă aceste poziţii pe criterii politice. Directorii de spitale, care nu au nici o legătură cu politica, au fost numiţi politic de Eugen Nicolăescu. Zilele astea, când sunt daţi afară de noul guvern, şi-au adus aminte că aceste poziţii sunt apolitice şi îşi iau concedii medicale din care plănuiesc să se întoarcă membri în noile partide de guvernare – că acelea vechi nu se mai poartă.

Primitivismul acesta politic nu ar funcţiona dacă nu am fi o ţară plină de laşi şi de oameni fără caracter. De ce acceptă doctorii să fie conduşi de politruci, de ce nu se revoltă să aleagă conducători de spitale şi să refuze pe cei numiţi politic? Şi la fel se pune problema la multe alte funcţii. Parcă văd că intelectualii lui Băsescu se vor trezi la cultură scrisă cu un secretar de stat din aripa Iliescu, nici măcar Geoană. Aşa le trebuie! Dacă politizarea şi clientelismul s-au întins aşa de tare e şi din cauză că românii au rămas poporul de mămăligă, aşteptând să vadă pe cine li se va da să îi conducă, în loc să caute ei pe cine e mai bun şi mai decent. Degeaba ţinem alegeri, dacă ele se finalizează prin această năvală sălbatică de cine prinde ce care e un fel de garanţie a proastei guvernări.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Marea căpătuială.

Comentarii