Ion CRISTOIU

În sforţarea de a-l justifica din nou (a câta oară?) pe Traian Băsescu, valeţii săi din presă şi din politică au invocat, printre altele, riscul unei căderi în sondaje dacă n-ar fi promulgat Legea măririi cu 50% a salariilor din învăţământ.

Să admitem că aşa s-ar fi întâmplat.

Ei şi?

O ridicare din umeri pe care ne-o argumentăm aducând în sprijin două adevăruri:

1) Traian Băsescu nu candidează în 2008. Prezidenţialele vor avea loc abia la finele lui 2009. Până atunci, admiţând  că ar fi pierdut acum în sondaje, ar fi avut timp suficient să recâştige punctele sacrificate.

2) Spre deosebire de liderii de partide, dependenţi şi de confruntările dintre grupurile interne, şeful statului are avantajul unei poziţii aparte.

Ales prin vot direct şi universal, el e scutit de dependenţa faţă de interesele politicianiste mărunte, dar şi faţă de zigzag-urile realităţii de fiecare zi. Aşezat deasupra partidelor, definit ca un Mediator între diferitele instituţii ale statului de drept, preşedintele României trebuie să aibă capacitatea de a vedea dincolo de prezentul agitat nu de puţine ori marcat de aparenţe înşelătoare. De aceea, preşedintele României se cere a fi în stare să facă faţă unor isterii de moment ale opiniei publice, asumându-şi riscul de a-şi pierde popularitatea de o clipă pentru un interes naţional care doar el, dispunând de informaţii, dar şi de luciditate, îl sesizează. Tocmai pentru a putea interveni ca un veritabil Bărbat de stat în momente când isteria riscă să afecteze un interes naţional, preşedintele ţării se străduieşte să acumuleze cît mai multă popularitate.

Traian Băsescu beneficiază de o însemnată cotă de popularitate, obţinută, evident, printr-o concentrare aproape exclusivă aproape pe smulgerea de voturi din orice împrejurare.

Această popularitate i-ar fi dat posibilitatea să refuze promulgarea Legii.

Şi nu pentru că n-ar fi bani care să meargă la această mărire, ci pentru că până şi unui ageamiu într-ale politicii româneşti îi este limpede că nu se poate vorbi de o Lege.

Occidentalii rătăciţi pe meleagurile noastre şi-au făcut cruce auzind de o mărire deodată a salariilor cu 50%.

Din acest punct Legea nu e lege, ci e fantezie erotică.

A fost iniţiată de PSD ca o manevră strict electorală. Formaţiunea noastră de Stânga, conştientă de nota ei de elucubraţie, nici nu s-a gândit că Legea va trece prin Parlament.

Parlamentul însuşi n-a dezbătut-o în chip serios. Atmosfera de la votare a fost una de dans al Fetelor de la Căpîlna.

Toate partidele  parlamentare au icnit de entuziasm, chicotind electoral.

După vot, treziţi la luciditate, liderii de partide politice au început să dea din colţ în colţ.

În aceste condiţii, problema nu e dacă sunt sau nu bani, ci dacă ţară conştientă îşi poate permite să se joace astfel de-a Legile.

Nu de alta, dar, urmând mecanismul fantasmagoric al acestei Legi, mâine-poimâine ne pomenim cu un parlament votând, în aplauze şi urale, vânzarea unei bucăţi de ţară. Pe motiv că primim pe ea o căciulă de bani.

Lui Traian Băsescu nu-i trebuia postura de preşedinte pentru a o respinge ca pe o glumă ieftină.

Îi ajungea şi postura de om normal.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului O fantezie erotică.

Comentarii