Tiberiu AVRAM

Am să vă spun o poveste. Despre un copil care de abia a terminat clasa a opta şi este aproape dependent de droguri. Un copil cu o privire inocentă, care, între două „prize”, a realizat în ce hău se afundă.  

Puritatea copilăriei, pe care o păstrează încă în suflet, i-a dat, probabil, puterea să ceară ajutorul celui mai drag dascăl pe care l-a avut în şcoală. Şi-a descărcat sufletul în faţa dascălului. Uimitoarele poveşti, din incredibila lume în care, încă, trăieşte, le-a spus apoi şi unui preot de la o mănăstire din judeţ. Împreună cu cei doi, luptă, de câteva săptămâni.

Întâmplarea face să fiu prieten cu dascălul de care am pomenit. Iar dascălul m-a rugat, zilele trecute, să pun şi eu umărul şi să-l ajut pe acest copil. Am acceptat cu dragă inimă.

Aşa se face că m-am întâlnit cu el şi am stat la poveşti în mai multe rânduri. Mi-a confirmat ceea ce ştiam din rapoartele poliţiei. Că în Suceava sunt consumatori de droguri. Ce nu ştiam este că sunt aşa de mulţi.

„Peste 100 de elevi la fiecare liceu, mai ales la liceele cu nume”. Elevi cu situaţie materială bună, „copiii de bani gata”, după cum mi-a spus tânărul nostru, se droghează periodic. „Cu extazy, chetamină, cocaină sau, mai nou, cu white widow, adică seminţe de cânepă tratate cu heroină”. Şi, ce nu puteam să cred în ruptul capului, „unii folosesc heroină injectabilă. Ştiţi cum e? Prima injecţie îţi dă un fel de dependenţă psihică. Cea de a doua, creează deja dependenţa fizică. Dacă eşti băiat deştept, te opreşti după a doua injecţie. Cu o pastilă de metadonă scapi de dependenţă. Ştiu doi băieţi de la liceul X (n. a.  – mi-a spus numele liceului şi numele copiilor) care au avut puterea să ia metadonă, după ce îşi făcuseră două injecţii cu heroină”.

Când eram copil, unul din supremele acte de rebeliune era să fumezi chiştoace în spatele blocului. Astăzi, „ştiu copiii din clasa a V – a care se droghează. De fapt, nu chiar se droghează. Iau şi ei câte o pastilă, o dată la 2 – 3 săptămâni. O fac aşa, să se dea mari”.

Mi-a spus tânărul nostru toate preţurile de pe piaţa drogurilor din Suceava. Mi-a explicat şi cum ajung drogurile în Suceava. Dealerii din Bucureşti, de unde, după cum ştim, se dă ora exactă, nu vin în Suceava. Merge câte un „înaintaş” la Bucureşti, ia „marfa” şi apoi se întoarce în Suceava. De obicei, se merge pe comandă, plus o anumită cantitate. Şi asta, pentru că există clienţii permanenţi, dar şi clienţi noi. „Piaţa e mare şi bogată”.

Mi-a dat tânărul nostru multe amănunte despre această lume a drogurilor din Suceava. Amănunte care mi-au confirmat că nu bate câmpii. Amănunte care m-au convins că sute de elevi, de liceu sau chiar de şcoală generală, se droghează în fiecare zi în municipiul Suceava.

Nu pot să spun aceste amănunte. Nu pot să dau nici alte indicii (şi nu vă închipuiţi ce grozăvii am auzit), pentru ca tânărul nostru să nu fie identificat. De cei din „breaslă” (mi-a povestit şi ce sume învârt „înaintaşii” locali) sau chiar, îmi cer scuze, cei din Poliţie.

Acest copil se află într-un moment extrem de delicat. De câteva zile a reînceput o viaţă normală, iar orice şoc, cît de mic, îl poate afecta, îl poate trimite înapoi în lumea pe care vrea să o uite. Am convenit cu el să scriu. Să scriu despre el, despre poveştile pe care mi le va spune, dar să-i protejez identitatea.

Poate unii vor spune că sunt un mincinos, că inventez. Puţin îmi pasă ce spun despre mine. Pentru că miza este prea mare. Miza este viitorul copiilor noştri. Nu vreau decât ca cei ce citesc şi cred cele scrise, mulţi sau puţini, să intre în alertă. Să ia măsuri. Ce măsuri? Nu ştiu. Vă invit pe dvs., dragi cititori, la un dialog, pentru a vedea ce se poate face.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Poveşti, cu droguri, pentru copii şi părinţi.

Comentarii