Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Motto:
”Frunză verde, foi de prun,
Spune, spune, hoț bătrân,
Spune: Caii, când se fură?...
Să-ți spun caii când se fură?...:
Noaptea, pe fulgerătură,
Când e negură și ceață,
Atunci caii se înhață!”(vechi cântec de ocnă)
Bătrânul vers bărbătesc nu mai e la modă… Nu mai e, fiindcă hoții aceia erau bărbați: aspri, hotărâți, cu pumnal la cingătoare… Erau mereu puși pe jaf și ducă, dispărând ca o nălucă…
Azi asemenea bărbați sunt rari, hoții prezentului fiind niște nevolnici epigoni: doar șuți din tată-n fiu…
Nevolnicii prezentului au moștenit așadar numai învățătura faptelor ascunse de noapte și prin oficiale hârtii jegoase… Și oricum s-ar costuma – în haine populare sau în frac (căci am văzut un primar durduliu, hlizit, entuziast și mustăcios pozat în frac…) - toate-s doar mondenă spoială peste șoricul gros…
De ce, nostalgic după vremile bărbătești, scriu eu toate astea?... Răspunsul e simplu: fiindcă, deși ar trebui să mă simt flatat, nu încerc starea asta…
Altcumva, oricine ar putea zice că nu e puțin lucru dacă eu sunt sunat spre miezul nopții de către vreun localnic humorean, care îmi spune alarmat: ”Dom’ doctor, chiar acum se taie arbori în parc!... Mergeți că-i prindeți!...”
Da!… Nu sună omul la poliție, nu sună la jandarmerie, nici la primărie… Semn de cumplit faliment al încrederii instituționale și de faliment al democrației bucovinene!...
Acum, ce să mai zic?...
Flagrantă este pentru mine lipsa de imaginație a primarului Marius Ursaciuc. De imaginația educată zic!… Nu de alta, dar, atunci când ai chiar dinaintea primăriei un ditamai arborele secular - gros de un metru - chiar dacă e uscat (ceea ce nu a fost cazul!...), îți dai seama, ca edil, că din trunchiul acela poate ieși ceva frumos… O sculptură animalieră, un bust sau vreo lucrare mai puțin figurativă, estetică și sugestivă spiritual, așa cum sunt astfel de lucrări în spațiile publice occidentale…; nu numai busturi de voievozi, cum, comod-cimentat, se procedează în Bucovina…
Marius Ursaciuc, de umblat, a umblat… Dar numai ca turist!… Căci e bine de știut deosebirea: turiștii doar vizitează… El nu a fost - pare-se – călător… Căci cel care călătorește o face spre cunoașterea de sine, cunoaștere și iluminare…
Mă rog… Una peste alta, se pare că unii lideri cred că lemnul poate servi numai la făcut cherestea sau la foc… Drept care, neîntârziat, la ceasul dimineții, vigurosul trunchi era deja ciopârțit cu drujba…
Deopotrivă, în Parcul de Agrement ”Ariniș”, tot ”noaptea pe fulgerătură” se marchează arborii groși și verzi!... Tocmai arborii din malul Moldovei cei care, prin rădăcini, îl consolidează...
Nu-i încotro!... Subgeniali, dar mulți!... Și comod lăbărțați în fotoliile banului public…
Mintea de pe urmă vine greu sau, la câte cineva, niciodată… Nu intru acum în detaliile necrofiliei și ale alcoolismului și nici în consecințele lor patologice... (de care se ocupă spitalele!).
Așadar, nimicurile ce dau meschină satisfacție celor fără imaginație educată se fac la întuneric…
Am mai spus-o: dacă m-am implicat în tema Parcului Central (menit de primarul Ursaciuc defrișării în 2022), am făcut-o de dragul vieții verzi și pentru locuitorii care se bucură de parc. Eu nu am șezut niciodată la umbra arborilor lui, fiindcă eu trăiesc – îmi place să o spun – ”pe hartă”… Și, din fericire, locurile dragi mie, sălbatice, întregi și curate, încă mai există în Carpați.
Și nu numai în Carpați…
Așadar, ce se va întâmpla cu restul arborilor din ”Ariniș” va depinde de implicarea eco-civică a humorenilor…
