“Iubiri zbuciumate”, o pledoarie pentru viaţa de familie

Galeria Oamenilor de Seamă din Fălticeni a găzduit duminică, 15 septembrie, lansarea volumului de proză “Iubiri zbuciumate” a scriitorului fălticenean Alexa Paşcu.

După cuvântul de bun venit al custodelui Galeriei Oamenilor de Seamă, Lili Victoria Melinte, şi prezentarea importanţei acestui muzeu pentru manifestări literare, profesorul Ioan Ţicalo a prezentat romanul lui Alexa Paşcu, volum care a văzut lumina tiparului la Editura „Timpul” din Iaşi, ca o pledoarie pentru statornicia vieţii de familie, pornind de la cuvântul Creatorului care îi îndeamnă pe primii oameni să fie gospodari.

“Iubirea din roman dintre un bărbat şi o femeie nu este altceva decât o frântură din iubirea cea mare, iubirea permanentă dată de Creatorul lumii.

Metaforic vorbind, sunt iubiri zbuciumate dar buciumate în text de autor, cartea fiind o caldă pledoarie pentru viaţa de familie. Personajul principal masculin, Movileanu, împrumută ceva din experienţa de viaţă a autorului. Am remarcat că Alexa Paşcu cunoaşte destul de bine psihologia umană, construieşte un roman viabil, bine structurat şi cu personaje credibile. Este vorba de zbucium şi am remarcat că avem o dublă zbuciumare în roman, şi anume zbuciumul personajului principal din punct de vedere profesional şi a doua zbuciumare este a familiei. Mariajul personajului principal începe sub bune auspicii, dar la un moment dat se acumulează energii negative care produc disensiuni în familie, după ce, în calitatea sa de contabil-şef al colhozului, este nevoit să angajeze o fătucă. Ca să rezolve situaţia, autorul îşi trimite personajele la câte un duhovnic, unul dintre duhovnici fiind părintele Ilarion Aragatu de la Cernica. După ce ies de la spovedanie, cei doi soţi ajung la armonizare şi la o linişte sufletească în familie, mai ales că urmează să aibă un copil”, este invitaţia la lectura cărţii făcută de scriitorul Ioan Ţicalo.

Creştere calitativă a actului scriitoricesc după fiecare volum

Scriitoarea Mihaela Grădinariu a făcut trecerea de la generaţia actuală la personajele romanului lui Alexa Paşcu, oameni care au trăit în altă epocă, plecând de la un citat al lui Şerban Cioculescu despre generaţia criterionistă care a funcţionat în perioada interbelică, şi care este valabil şi astăzi.

“Ideea de generaţie mi-a venit constatând, după ce am citit o mare parte din volumele lui Alexa Paşcu, că Alexa Paşcu nu se aliniază generaţiei sale. A debutat târzielnic şi toată această neapartenenţă la o generaţie are pe lângă dezavantaje şi o mulţime de avantaje, singularitatea şi singurătatea obligându-te a te construi mereu, de a merge pe acest urcuş tot timpul. Consider că nu atât cantitatea de cărţi publicate (15 volume) sau numărul de premii obţinute pe plan naţional sunt importante aici, ci mai ales faptul că am avut bucuria extraordinară să văd o creştere substanţială calitativă a actului scriitoricesc de-a lungul sau de-a latul timpului de când îl cunosc, şi sunt nişte ani de zile”, a precizat criticul literar Mihaela Grădinariu.

 “Nu timpul trebuie să ţi se potrivească ţie, ci tu trebuie să te potriveşti după timp”

Despre cărţile şi autorul Alexa Paşcu au mai vorbit scriitorii Mioara Gafencu, Constantin Bulboacă, Costel Befu şi profesorul Mihai Vitcu. La final Alexa Paşcu a prezentat publicului paşii săi în literatură.

“Crezul meu întru cele ale scrisului l-am spus în primul volum de poezii lansat în 1995. Eu din clasa a III-a am avut pasiunea pentru pictură, în clasa a V-a mi s-a descoperit talentul pentru poezie, dar părinţii m-au dat să fac contabilitate la Liceul Agricol. Mai târziu, în armată, scriitorul Ion Grecea, după ce am publicat câteva articole în Revista Viaţa Militară, mi-a sugerat să scriu proză. Asta se întâmpla în anii 70. Am înţeles mult prea târziu că nu timpul trebuie să ţi se potrivească ţie, ci tu trebuie să te potriveşti după timp. Am urcat, am evoluat, a trebuit să urmez cariera profesională, dar în inima mea scrisul stătea şi plângea. Şi a stat până în 1995.

În cărţile mele iau ce este în viaţa de zi cu zi, iar faptul că mă regăsiţi în trăirile personajelor din romane ţine de ceea ce eu mi-am impus. Dacă scriu o poezie, să placă cuiva şi să ajute la ceva. Dacă scriu proză, măcar o frază să rămână şi să fie de învăţătură cuiva. Dacă cred în Dumnezeu, să-l fac şi pe cel de lângă mine să creadă. Conlucrarea aceasta spirituală şi pregătirea intelectuală trebuie să meargă împreună. Încerc prin scrierile mele să aduc de fiecare dată în amintire, pentru că în şcoli nu se mai fac manuale prin care să ne cunoaştem înaintaşii, dacă se poate să îi uităm de tot, unul, doi sau trei din înaintaşii noştri, să aduc aminte de ei, să scriu ceva despre ei, să îi prezint. Dacă citeşte în carte despre ei, despre faptele lor, sigur îşi va mai aduce aminte de ei.

Nu se ştie dacă <Iubiri zbuciumate> nu va continua cu partea a doua, pentru că toate cărţile mele au un final care dă posibilitatea de a lăsa poarta deschisă pentru a mai reveni asupra lui", a precizat Alexa Paşcu.

Sfârşitul întâlnirii fălticenenilor iubitori de cultură, artă şi literatură s-a încheiat cu un apel de a pune în valoare toate clădirile de cultură ale oraşului.