Printează articolul
Trimite e-mail
ø fişiere video
Serviciul Judeţean Suceava al Arhivelor Naţionale păstrează, în Fondul Primăria Oraşului (dosar 2/1783), un document scris în limba germană, un strămoş al balanţei de venituri şi cheltuieli, o „Socoteală despre următorii bani intraţi la Casieria Oraşului Suceava şi de acolo din nou ieşiţi, de la 22 octombrie 1783, până la sfârşitul lui octombrie 1784”.
Un document contabil care-ar putea fi trecut lesne cu vederea, aparent neinteresant pentru cercetarea istorică, dar care, desfăşurat şi urmărit pe anexa cu venituri şi cheltuieli aşternute cu peniţa îngrijit pe hârtie, ne oferă o mulţime de informaţii care pot contura un tablou al epocii cu repere concrete din spaţiul urban al Sucevei, un spaţiu multicultural, multietnic şi multiconfesional.
Noua instituţie administrativă a magistratului
Se cuvine să spunem că, începând cu anul 1783, Administraţia militară (austriacă) a Bucovinei (Bukowiner Militaradministration) a trecut la reorganizarea administrării localităţilor înlocuind vechea formulă moldovenească (cu şoltuzi, starosti şi pârgari) cu noua şi moderna instituţie administrativă a magistratului, care avea în frunte un jude, sprijinit de un consiliu municipal alcătuit din reprezentanţi aleşi din rândul populaţiei orăşeneşti.
Astfel, la data de 3 iulie 1783, la Suceava se instituia primul magistrat, avându-l în frunte pe judele Costachi Borcilă, membri ai consiliului municipal fiind Gheorghe Tupilat, Thoros Premester, Joseph Bruner şi Constantin Bacal, care reprezentau populaţia românească, armenească şi germană din urbe.
„Socoteala banilor intraţi şi ieşiţi”
Prin instituirea magistratului se introduceau şi principiile moderne de administrare a banilor publici şi astfel se înfiinţa Casieria Oraşului Suceava, organism administrativ şi financiar care ţinea socoteala veniturilor şi cheltuielilor municipale şi supraveghea perceperea impozitelor din pieţele oraşului şi pe cele datorate de locuitori.
Documentul de care vorbim, „socoteala banilor intraţi şi ieşiţi”, marchează data de 22 octombrie 1783 ca dată de începere a activităţii Casieriei Oraşului, bilanţul făcându-se aşadar pe un an, până la sfârşitul lunii octombrie a anului 1784.
Ţigani muzicanţi, brutar neamţ, evrei arendaşi...
Parcurgerea însemnărilor şi a socotelilor ţinute în florini şi creiţari ne poartă prin mozaicul urban al Sucevei.
Aflăm că „ţiganii orăşeni muzicanţi depun pentru libertatea de a cânta duminica în cârciumi” suma totală de 19 florini şi 55 de creiţari, că „brutarul neamţ, Johann Dorfler, plăteşte pentru un transport de piatră” un florin, că „cei doi evrei arendaşi, Solomon Mayer din Sadova şi Israel Berl din Vama plătesc ca amendă” 8 florini şi 40 de creiţari „pentru raportarea neadevărului la ordinul Administraţiei Bucovinei, dat în 5 august 1784”, sau că „lipovanului Alexovici” i se plătesc de la casierie 37 de creiţari „pentru o funie pentru măsurătoare la nivelarea locului pieţii”.
Rachiu, hârtie şi tămâie, „negustorii străini care fac comerţ ambulant”
Mai aflăm din scriptele casieriei că „de la rachiul ce a fost vândut aici în oraş s-a luat pe vadră 1/2 creiţar şi 2 şi 1/2 creiţari”, că „pentru hârtie şi tămâie pentru sigilare” s-au cheltuit 10 florini şi 12 creiţari, sau că „negustorii străini care fac comerţ ambulant” au vărsat la casieria oraşului 6 florini şi 12 creiţari.
La rubrica de cheltuieli „pentru o tipsie de cântar din cupru, apoi greutăţi de aramă gradate şi o greutate de o oca din fier de folosinţă pentru oraş” s-au plătit 7 florini şi 37 de creiţari, iar pentru „transportarea unui om nebun până la Siret s-au plătit drept cărătură şi îngrijire” 44 de creiţari.
Paznicul de noapte, negustorul armean, lăcătuşul şi toboşarul...
Tabloul urbei se completează cu „paznicul de noapte Bartholomeus Mik” care „plăteşte înapoi remuneraţia de 4 florini lunar aprobată lui de Înaltele Locuri”, cu negustorul armean Cârste Pruncul, căruia i s-a plătit 1 florin şi 45 de creiţari „pentru un sipet al casieriei oraşului”, şi cu lăcătuşul Fidelius Wilhelm, căruia i se achită 45 de creiţari „pentru o puşculiţă de bani pentru birarul pieţii”.
Totodată, pe lista cheltuielilor se menţionează că s-au plătit 29 de creiţari „toboşarului pentru a bate toba de două ori la anunţurile publice”, iar evreului Abraham i s-a achitat un florin şi 22 de creiţari „pentru pulbere şi alice pentru împuşcarea numeroşilor câini”.
Legătorul de cărţi, tâmplarul, ţiganul şi taurul din Moldova...
Dacă tabloul vi se pare incomplet, mai spicuim că „legătorului de cărţi Michael Ferolend” i s-au dat de la casierie, „conform chitanţei nr. 1”, 5 florini şi 21 de creiţari „pentru 3 protocoale pentru municipalitatea oraşului”, s-au mai plătit 36 de creiţari „tâmplarului Joseph Fuhrer pentru confecţionarea unui raft pentru înscrisuri”, că ţiganului Macovei i s-a dat un florin „pentru repararea uneltelor de construire a şanţului”, iar „cheltuielile lui Thoros Premester pentru aducerea unui taur din Moldova, pe care el l-a dăruit pentru cireada orăşenească”, au fost de 2 florini.
Tabloul multicolor al epocii
Documentul, care pune în balanţă „suma cheltuielilor comparate cu veniturile” (în monedă austriacă) face menţiunea că „la sfârşitul lui octombrie 1784 rămâne un rest şi o punere în socoteală pe mai departe” de 431 florini 53 şi 1/4 creiţari (din care în bani imperiali 1 cu 53 şi 1/4 şi 430 în bani turceşti).
Dincolo însă de socoteală, rămân însemnările detaliate referitoare la sumele intrate şi ieşite din casierie, însemnări care ne oferă „tabloul” multicolor al Sucevei la sfârşitul secolului al XVIII-lea.
