Într-unul din birourile Bibliotecii Bucovinei “I.G. Sbiera”, cel pe lângă uşa căruia, de câte ori trec, mi-amintesc de chipul luminos şi de glasul blajin al lui Emil Satco, se află pe perete, într-o ramă vişinie, cu chenar negru, parcă îndoliată, portretul unui fost primar al Sucevei.

Un primar care, deşi a fost în fruntea urbei în trei rânduri, şi numai în vremuri de cumpănă, nu are parte încă de un loc (o stradă, o mică piaţă…) care să-i poarte numele: Epaminonda Voronca.

 

Portretul din podul casei

Portretul lui Epaminonda Voronca, realizat în pastel uscat (din păcate nefixat, ceea ce a dus la ştergerea numelui autorului), dar în rest destul de bine păstrat, a fost donat bibliotecii sucevene de soţia unuia dintre strănepoţii primarului.

Ea a descoperit portretul în podul casei în care a locuit Epaminonda Voronca, imobil care se află în Suceava vizavi de Colegiul Tehnic „Samuil Isopescul”.

Elena Ienache (născută Popescu, nepoata de soră a bucovineanului Ilie Dugan-Opaiţ, este cea care a păstrat manuscrisul lucrării acestuia - “Date despre monografia comunei Cireş-Opaiţeni” - pe care a reuşit să-l publice la sfârşitul anului trecut) a fost soţia lui Ovid-Ioan Ienache, strănepot al lui Epaminonda Voronca.

 

Arborele genealogic

Jurist cu studii la Cernăuţi (Elena Ienache deţine copia unui document care atestă acest lucru), Landesgerichtsrat - consilier al Curţii de Justiţie, Epaminonda Voronca a avut împreună cu soţia sa Amalia-Matilda (fiica medicului Prates, venit din Munchen) zece copii: Mircea, Eugenia, Emilian, Dimitrie, Vespazian, Octavian, Traian, Georges, Corneliu şi Elena.

Soţul Elenei Ienache, Ovid-Ioan Ienache, era nepotul Eugeniei.

Pe acelaşi palier de rudenie, dar ca nepoată a unei alte fiice a lui Epaminonda Voronca, Elena, se află profesoara octogenară Taţiana Vlad Guga, din Vatra Dornei, care a alcătuit un arbore genealogic al familiei, tabel pe care l-a completat la zi Elena Ienache, cea care a scos la lumină portretul lui Epaminonda Voronca, portret donat cu câţiva ani în urmă, când încă mai trăia Emil Satco, bibliotecii sucevene.

 

În vremuri de grea încercare

Înscris de trei ori pe lista edililor urbei din holul Primăriei Suceava, Epaminonda Voronca a fost unul dintre cei chemaţi să conducă destinele  oraşului în vremuri de grea încercare.

Prima oară s-a aflat în fruntea obştii în anul 1914.

După moartea lui Franz cav. Des Loges, edilul în timpul mandatelor căruia (mandate succesive care s-au extins pe o perioadă de 23 de ani, 1891 - 1914) Suceava a ajuns la demnitatea unei adevărate capitale de district din Ducatul Bucovina, postul a fost încredinţat ajutorului de primar, avocatul Ion Luţa, care, după doar două luni de zile, a decedat.

Aşa cum scria presa vremii (ziarul “Viaţa Nouă”, nr. 156 din data de 27 iunie 1915), “funcţiunea de primar a fost substituită schimbiş de membrii prezidiului municipal, dl. ing. Leo Fuchs şi consilierul Epam. Voronca”.

 

Grave evenimente

Au fost vremuri tensionate, începuse primul război mondial şi aceeaşi gazetă suceveană (a cărei redacţie şi administraţie se afla pe principala stradă a urbei - Calea Francisc Iosif, nr. 12) semnala cu îngrijorare faptul că „în urma gravelor evenimente, care se desfăşoară în nordul ţării, apariţia jurnalului a fost întreruptă”.

Evenimentele s-au succedat într-adevăr în cascadă şi nr. 143 al publicaţiei, care aducea informaţii de pe frontul european, titra pe prima pagină (ca veste din... România vecină) „Moartea Regelui Carol”, cu amănunte din „Cea din urmă zi - Sinaia 10 octombrie”, semnalând apoi, în numărul următor (144 din 18 octombrie 1914), înmormântarea şi proclamarea noului Rege al României, Ferdinand.

În noiembrie, se consemnau lipsurile alimentare din Bucovina, mutarea Tribunalului Ţării din Cernăuţi la Suceava şi se publica „Prea înaltul apel” şi „noua chemare la arme în serviciul de glotaş”.

 

Întreaga autoritate administrativă, juridică şi poliţienească

Anul 1915 începea şi pentru suceveni cu mişcări de trupe.

Către sfârşitul lui decembrie armata rusească a început să înainteze peste apa Siretului şi „în ziua Anului Nou a bisericii apusene, pe la 12 ore din amiazăzi, străbătu ca un fulger prin populaţia îngrozită a Sucevei vestea că drumul ce vine de la Iţcani este negru de căzăcime rusească”.

Cazacii, „cu priviri crunte, cu cuşme mari şi miţoase, cu iataganele lungi la brâu” au intrat a doua zi în oraş.

„Viaţa Nouă” scria mai târziu că „pe timpul ocupaţiei ruseşti, din 2 Ianuarie până în 5 Faur, consilierul Epam. Voronca a întreţinut în persoana sa întreaga autoritate administrativă, juridică şi poliţienească pentru întreg oraşul şi districtul”. 

Consemnând „Schimbarea reprezentanţei municipale din oraşul Suceava” ca urmare a dispoziţiei Guvernului provincial din 22 iunie 1915, presa locală îl elogia pe Epaminonda Voronca, primarul care „a ştiut să salveze populaţiunea şi avutul ei, nu arareori şi cu preţul vieţii sale şi a înţeles totodată să observe în toate o atitudine eminent patriotică, izbutind bună oară să împiedice ca Ruşii să arboreze pe palatul primăriei stindardul rusesc”.

 

„Cetăţenimea Sucevei îi va fi pururea recunoscătoare”

După Unirea Bucovinei cu Ţara din anul 1918 Epaminonda Voronca a fost cel de-al doilea primar al Sucevei din România Mare, urmându-i lui Eusebie Popovici, edilul care a întâmpinat intrarea trupelor române în urbe înălţând primul steag tricolor pe turnul primăriei.

Aşa cum spune Elena Ienache, „se cuvine să preţuim valoarea şi trecutul acestui om”, şi acesta este motivul pentru care portretul său se află acum la Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”.

O stradă în municipiul Suceava purtând numele lui Epaminonda Voronca ar face ca cele scrise în ziarul local „Viaţa Nouă” (nr. 156 din data de 27 iunie 1915) să nu fie doar simple vorbe: „Pentru bunele servicii aduse oraşului în zile de grea cumpănă, cetăţenimea Sucevei îi va fi fostului primar Voronca pururea recunoscătoare”.

 

Epaminonda Voronca

Epaminonda Voronca s-a născut în Bucovina, la data de 4 noiembrie 1849, în localitatea Cuti, lângă Vijniţa.

A urmat liceul la Cernăuţi (1862-1870) şi a absolvit Dreptul la Universitatea din capitala Ducatului Bucovina în anul 1879.

A fost jurist, avocat, Landesgerichtsrat - consilier al Curţii de Justiţie şi s-a aflat în trei rânduri în fruntea Sucevei: 1914, 1915 şi 1919-1920.

A fost căsătorit cu Amalia-Matilda (fiica medicului Prates, venit din Munchen) cu care a avut zece copii.

În anul 1907, după decesul lui Simion Florea Marian, i-a succedat acestuia în funcţia de preşedinte al Societăţii Şcoala Română din Suceava.

A decedat în anul 1931 şi are locul de veci în cimitirul sucevean „Pacea”.

În lipsa unui acord scris din partea Monitorului de Suceava, puteţi prelua maxim 500 de caractere din acest articol dacă precizaţi sursa şi dacă inseraţi vizibil link-ul articolului Portretul lui Epaminonda Voronca.

Comentarii