Mircea Radu IACOBAN

Cum să interpretăm afluirea gulerelor albe" de pe Dâmboviţa către Chișinău? După exemplul dat de Băsescu, ce și-a obținut printre primii cetăţenia Republicii Moldova, aflăm mereu alţi amatori de dublă cetăţenie care, de astă dată, şi-o doresc pentru a „prinde” înalte posturi în ierarhia politică de la Chişinău. E de bine cred, de ce n-ar fi? Odată cu stabilirea atâtor basarabeni în România și impunerea lor ca merituoși specialişti în domenii de vârf cum ar fi medicina, zona universitar-academică, artele, sportul, lumea afacerilor, adăugarea unui flux invers echivalează, barem teoretic, cu o unire subterană ce se produce lent, ,,de facto" şi mai ales, întrutotul de necontestat. Cu siguranţă, procesul i-ar grăbi accederea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, dar și înnegurarea perspectivelor prefigurate de ambițiile putiniste în zonă. A existat, odată cu declararea independenţei Republicii Moldova, un prim curent aluvionar care a adus în albia primitoare a Chișinăului sumedenie de românași de-ai noştri, motivele fiind varii: unii din pur și entuziast elan patriotic (o fostă colegă de studenție a venit, pe banii ei, să predea limba și literatura română în școli mai amărâte de la periferia Capitalei), alții, precum subsemnatul, deveniseră șomeri în România, dar foarte mulți erau în căutarea unei afaceri cu basarabenii consideraţi mai naivi într-ale economiei de piaţă (am întâlnit un universitar respectat la lași sosit cu port-bagajul plin de ciorapi, maieuri și chiloţei cu care voia să dea ditamai lovitura financiară pe Bâc). Cum veniră, și plecară! Acum, ar fi vorba despre importul unor competențe dâmbovițene ce par a fi agreate de Maia Sandu; putem să-1 comentăm, poate chiar să-1 suspectăm de cochetare cu anumite tendințe extremiste, însă deciziile îi aparţin în întregime celui de al doilea stat român. Poate că Maia nu s-a înşelat numind-o pe Anca Dragu în fruntea Băncii Naţionale la propunerea unui ONG („Inițiativa pentru cultura europeană în România”) din care, probabil întâmplător, face parte și următorul aflat pe linia de start, judele Danileţ, pentru care se vor fi găsit suficiente temeiuri care să-1 recomande la funcția de ministru al Justiţiei, ori în aceea de procuror-șef. Câteva le-a enumerat chiar cel în cauză, în interviul publicat de „Ziarul de gardă” nr. 10/2024, unde se auto-caracterizează cu deplină modestie după cum urmează: „eu sunt un tip sincer", ,,eu sunt un om corect, onest", „eu sunt  un om foarte ferm, foarte corect”, , eu am conștiinţa liberă". Altfel, cele două pagini de gazetă găzduiesc multă vorbărie goală și o sumedenie de banalități. După cum se vede, nu-i loc de nici o îndoială, cu atât mai mult cu cât tânărul pensionar Danileţ declară că nu acceptă nici o funcție care să-l angajeze politic. La ordinea zilei era numirea la șefia Procuraturii generale, fiindcă tocmai era în desfășurare concursul pentru respectivul post. Cât pe ce să-l câștige procurorul general interimar Ion Olteanu, notat cu potop de 10 si 9 de către onorata comisie. Firește, ar fi urmat să ocupe râvnitul post, numai că, să vezi și să nu crezi, Olesea Vârlan, membră a aceleași Comisiuni, l-a potcovit fără nici o explicație pe nenorocosul candidat cu mai mulți de 1 și-un amărât de 2. Așa că s-a anulat concursul, iar postul rămâne liber. Şi cum a mai fost de trei ori amânat, a patra oară sunt sigur că va fi altfel gospodărit și, probabil, cu (încă) un nou candidat. Deocamdată, lucrurile sunt clare: ,,Nu mi s-a propus nici un post și nu aș accepta nici un post pe linie politică.'' Dar Danileţ o lasă mai ieftin: ,,chiar dacă este una politică, omul să fie independent." Oximoron: ambele funcții sunt profund politice: și aceea de ministru al Justiției și aceea de procuror-șef. Ar rămâne, totuși, ceva speranțe: ,,Cine știe, poate într-un viitor voi aplica pentru un post în legătură cu justiția. Cine știe.” Oare Maia o fi știind?

P.S.

Nu știu în Suceava cum va fi fiind, dar la Iași prestație firmei de internet Vodafone este mizerabilă! Nu mai vorbesc despre desele întreruperi ale semnalului, care, cel puţin în zona în care locuiesc (aflată, de altfel, în miezul orașului) adună într-un an calendaristic săptămâni fără internet, cât mai ales despre incapacitatea firmei de a remedia într-un timp cât de cât rezonabil defecțiunile reclamate. Patru zile, în pofida insistentelor reclamații, n- am avut internet (de sâmbătă până marți n-a catadixit nimeni să rezolve banală defecțiune ce aparține întrutotul firmei Vodafone!), iar articolul de mai sus a trebuit să-1 pun pe un stick şi să merg cu el precum popa cu ajunul din casă în casă, în căutarea unui posesor de internet funcțional dispus să îngăduie transmitere textului la redacție de pe computerul său!