Mircea Radu IACOBAN

Ce tăcere nefirească! Românii mor pe capete – unde-s Șoșoacă & comp. cu megafoanele și tricolorul, drept acum, când toată lumea caută marii vinovați răspunzători de explozia pandemiei? S-a alcătuit o primă listă de culpabili, locul I fiind rezervat, evident, guvernelor, care, cu prestații ministeriale discutabile, s-au străduit să facă față unei situații de o gravitate cu totul ieșită din comun, au bâjbâit, au dat și rateuri (zice-se, s-ar fi pus și botul la niscaiva comisioane – ceea ce încă nu s-a dovedit), s-au angajat mereu șovăitor și au performat până cel mult la nivelul notei 6 (cu  îngăduință).

Reprezentantul guvernului, Arafat, a căzut în dizgrație generală. Pe bună dreptate dacă i se confirmă implicarea în afaceri necurate învârtite la ceas de pandemie, și total nemeritat dacă nu se ține seama de contribuția lui în organizarea serviciilor de urgență și în gestionarea unei situații aflate de la început în vecinătatea haosului. N-are cum să fie popular și simpatizat un personaj mohorât de la care emană interdicții și restricții! Dimpotrivă! Poate, mai târziu, Arafat va fi altfel văzut, așa cum s-a întâmplat și cu ilustrul său înaintaș din veacul XIX, Carol Davila. Și el alogen (Carlo dʹAvila), cel care a organizat și dezvoltat serviciul de ambulanțe și trenuri medicale în plin război, personaj cu enorme merite în numeroase și fericite începuturi românești (Brâncuși i-a dăltuit bustul aflat în curtea Spitalului Militar) a fost cu îndârjire calomniat, purtat prin tribunale și i s-a interzis să mai predea în sistemul de învățământ chiar de el înființat! („rămân singur, zilnic sunt bombardat cu 100.000 de intrigi care mă obosesc și mă dezgustă”) Totdeauna, recunoașterea și, eventual, recunoștința românească au nevoie de ceva pauză de gândire!

Cel de al treilea inculpat este corul antivaccinist lăsat în voia lui să inoculeze populației ideea serului-otravă. Nu se va ști niciodată responsabilitatea curmării câtor vieți se cuvine să-i revină direct senatoarei-tiribombă, dar se observă de la o poștă incapacitatea Parlamentului de a vedea și sancționa evidenta utilizare abuzivă a calității de senator. Libertatea exprimării opiniilor n-are cum justifica și îngădui uciderea indirectă, cu otrava cuvântului!

Cam ăștia ar fi vinovații principali, dar mai putea fi vorba și despre neimplicări cu consecințe. Dinspre Biserică, mult mai puternice au fost vocile contestatare, fie ele și lăturalnice, iar așteptatul Apel al Patriarhului îndeamnă „stăruitor toți credincioșii și pe toți clericii să-și sporească rugăciunile pentru sănătate și să asculte îndemnurile medicilor.” Poate mai util și mai rodnic era să spună clar, direct și răspicat „vaccinați-vă!”, dar n-a fost să fie. Biserica are temeiurile și cutumele ei, nu sunt în măsură să caut rădăcinile rezervei față de pronunțarea cuvântului „vaccin”; oricum, și îndemnul la ascultarea medicilor are greutate; sper să aibă și eficiență…

Dar mai există un mare vinovat căruia, din pudoare, ne ferim să-i spunem numele: prostia. Pur și simplu prostia umană. Cândva, era principala sursă a umorului; acum, a devenit însoțitoare credincioasă a tristeții. Din pură prostie (DEX: „starea celui lipsit de inteligență sau de învățătură”) se dă deplină crezare unor teorii aiuristice privind vaccinul și vaccinarea (Teodosie, duhovnicul mănăstirii Durău: „Te vaccinezi, ți-ai semnat condamnarea la moarte!”). Unele situații sunt atât de rizibile și de fantasmagorice, încât îți amintesc zicerea lui Einstein „Doar două lucruri sunt infinite, universul și prostia umană”: într-un cartier brașovean, mașina primăriei care stropea cu substanța menită să ucidă țânțarii și muștele a fost semnalată ca împrăștietoare de Covid: „Guvernul vă ucide!” S-a găsit cine să creadă, alarmă, emoții, proteste! Cât de tâmpit trebuie să fii să te bage-n boale asemenea aberație, cum să lupți împotriva prostiei în stare gemă? Dialogul este imposibil: „Prostul nu poate fi contrazis, are convingeri de beton” – spune Pleșu. Și mai departe: „Prostul e serios, e solemn, nu se joacă, e demn, inflexibil, pietrificat” în convingeri. Și încă un citat, de astă dată din „Enciclopedia Prostiei”: „Nimeni nu-i atât de inteligent încât să-și dea seama cât de prost este.”

Una-i că încă n-avem la îndemână toate medicamentele anti-Covid și alta-i că nu poți lupta în nici un fel cu prostia. Dacă, până la urmă, individul se vaccinează, prostia îi rămâne întreagă, vie și neatinsă, și va intra în scenă la prima adiere a altui zvon macabru din seria „guvernul ucide”. Așa că, de credeți că aveți cum, barem feriți-vă de proști!