Cătălin MIHULEAC

Una dintre lamentările foarte întemeiate, cântate cu jale la bucium şi la nai de presa românească de după Revoluţie, este că dezvăluirile aduse la cunoştinţă de paginile ziarelor rămân în general fără un ecou cât de prăpădit, că ele nu atrag anchete minuţioase ale organelor abilitate şi nu produc vreun seism cât de mic.

Acuma, fie vorba între noi, dar nici ziarele nu se arată cu mult mai breze, adică nici ele nu iau măsuri în ograda internă, când alte organe de presă aduc dezvăluiri ce le vizează. Ca să nu vorbim generalităţi, vom trece la un ultim exemplu, venit dinspre bengosul Adevărul, care ilustrează fidel situaţia.

După cum s-a dat publicităţii, o şefă a acestei importante gazete a fost ţinta unei delicioase răzbunări caragialeşti, venite din partea unui fost angajat. Acesta, uitându-se ca o ţoapă în corespondenţa electronică în care nu-i fierbea oala, a dat în vileag legăturile extraconjugale ale unei şefe peste redactori. Aceasta – deşi muiere măritată, cu un bărbat ca bradul şi un plod cu creştetul cât masa acasă – culegea (poate că încă mai culege) cu mult spor favorurile sexuale oferite de doi subalterni. De pildă, în timpul muncii de redacţie, ea discuta pe „mess” cu unul dintre însămânţători, scuzându-se că data trecută nu a putut „înghite tot”.

Aşadar, un film porno în toată regula, cu scene turnate chiar în sediul prestigioasei redacţii. Dacă nea Patriciu ar fi avut puţin har regizoral, putea chiar el conduce filmările.

Din punctul meu de vedere, mica nimfomană avea dreptul să se polenizeze cu cine poftea. Totuşi, pentru că o făcea cu doi subalterni, e de înţeles că deontologia îi era ştirbită pe ici pe colo, deoarece îi devenea imposibil să-şi trateze duetul de amanţi cu echidistanţa cuvenită, în calitatea sa de şefă.

Dar fiindcă nici un fir de păr nu i s-a clintit – excepţie făcând, inevitabil, micii perişori genitali – putem deduce un lucru: că aşa cum subalternii au ştiut să fie amabili cu dânsa, la fel a ştiut şi dânsa să fie amabilă cu şefii săi ierarhici.