Cătălin MIHULEAC

După cum intuisem cu puţin timp în urmă, „Adevărul de seară” – cotidian gratuit, editat de faima de spărgător de lovele a lui Dinu Patriciu – şi-a închis porţile în punctele unde pensionarii îl pândeau cu ochi de vultur.

Pentru a nu dispărea cu totul dintr-un foc, epava s-a sulemenit şi s-a transformat, la vremea solstiţiului de vară, într-un săptămânal contracost, căruia i s-a spus, pentru a fi uşor recunoscut de către clienţii „Adevărului de seară”, „ADS”.

Şi, după cum iarăşi pronosticasem la vremea aceea, săptămânalul plătit a dispărut şi el acum câteva zile, din lipsă de muşterii dispuşi să umble la buzunar pentru a-l avea. Fapt care spune foarte multe despre valoarea acestei publicaţii, a cărei singură calitate se dovedeşte a fi faptul că se distribuia moca. Cum sună refrenul ăla la modă, cântat de blondina Şachira ? „Loca, loca, loca !” În cazul „Adevărului de seară”, refrenul a fost „Moca, moca, moca !”

După terminarea acestei aventuri publicistice, mare lucru n-a rămas în urmă, în afara logisticii foarte scumpe, de unde fostul director al trustului şi-a tras comisionul gras ca un crap de crescătorie, căci nea Patriciu e în primul rând o vacă de muls cu un număr colosal de ţâţe.

Ah, da, şi să nu uit de cea mai durabilă amintire lăsată de „Adevărul de seară”: răzbunarea caragialescă a unuia dintre foştii angajaţi, care a făcut publice dezmăţurile unei redactoriţe şefe, muiere măritată şi cu copil, care se rupea în gimnastici intime cu nişte subalterni foarte tari într-un anumit punct al corpului. Prea puţin totuşi, raportat la investiţiile lui taica Dinu.

Pe acest Dinu ar trebui să-l privim adânc în ochi şi să-l întrebăm: ce-a fost asta, musiu ? Ce-ai vrut să demonstrezi cu tâmpenia asta editorialistică ? Ai vrut cumva să-l dai jos pe Băsescu, duşmanu’ matale ? Dacă e aşa, n-ai reuşit să-i clinteşti nici măcar un fir de păr de la puţă, că în cap oricum nu mai are de mult nimic.